Picasso nu s-a putut mulțumi în viața, din care a plecat pe 8 aprilie 1973, cu un singur rol. Va juca multe, reale și imaginare, dar pe toate cu aceeași pasiune.
A fost andaluz și catalan, spaniol și francez.
A fost un copil genial, la Paris un străin „iresponsabil”, din cauza căruia însă cartierul Montmartre a intrat în legendă.
A fost un amant pasional, soț și tată.
Dar mai presus de orice, a fost cea mai strălucită personalitate artistică a secolului al XX-lea, unul dintre marii maeștri ai penelului, care a rupt definitiv cu convențiile stilului iluzionist și figurativ, dominant încă din perioada Renașterii.
Așa cum tablourile cubiste au descompus realitatea, și opera lui Picasso este o oglindă care permite urmărirea artei în secolul al XX-lea și totodată viața particulară a artistului.
Pânzele lui ne amintesc de un jurnal intim care glorifică frumusețea și eroismul femeilor iubite.
Optzeci de ani de activitate artistică – pictură, sculptură, poezie, desen, grafică, ceramică reflectă multilateralitatea creației lui Picasso care trăiește pentru artă și prin artă.
Perioada albastră
Perioada albastră corespunde anilor 1901-1903, denumirea provenind de la faptul că nuanţa care domină aceste picturi este albastrul.
Anul 1901 a însemnat deschiderea primei sale expoziţii, la Paris. Evenimentul a fost găzduit de galeria de artă a colecţionarului şi negustorului de tablouri Ambroise Vollard.
În 1904, s-a stabilit la Paris, începând astfel perioada roz, picturile sale fiind, de această dată, dominate de această culoare.
Din 1907 până în 1914 a realizat alături de Georges Braque picturi ce aveau să fie numite „cubist”, denumirea provenind de la faptul că imaginile reprezentate erau reduse la forme geometrice cât mai simple. Lucrarea reprezentativă pentru ceea ce avea să devină „cubism” este ”Domnişoarele din Avignon” (1907).
În anii Primului Război Mondial, Picasso s-a mutat la Roma.
Anul 1925 a fost marcat de o schimbare neobişnuită în opera sa, tratând imagini violente şi creaturi diforme.
În iulie 1936, când a izbucnit războiul civil în Spania, a fost numit director al Muzeului Prado.
În urma bombardamentului de la Guernica din 1937, Picasso a realizat una dintre cele mai cunoscute opere ale sale, „Guernica”, capodoperă dedicată victimelor fascismului.
Odată cu sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, picturile sale au proiectat tonuri optimiste, vesele, mărturie fiind chiar unul dintre tablouri, La Joie de Vivre.
A fost recompensat cu numeroase distincţii, printre care Premiul Internaţional al Păcii (1950) pentru popularul desen „Porumbelul Păcii”. În 1970, a dăruit Muzeului Picasso din Barcelona 800 de lucrări.
