Ce pedeapsă au primit comuniştii care au răspândit revista „Tânărul leninist” în 1928

 

Perioada cuprinsă între Primul şi Al Doilea Război Mondial a fost o adevărată probă de rezistenţă pentru simpatizanţii comunismului din România. Procesele intentate membrilor sau simpatizanţilor Partidului Comunist deveniseră o practică. Autorităţile nu doreau ca ideologia comunistă să încolţească în România şi făceau tot ce puteau în acest sens. Indiferent că partidul s-a aflat în […]

Perioada cuprinsă între Primul şi Al Doilea Război Mondial a fost o adevărată probă de rezistenţă pentru simpatizanţii comunismului din România. Procesele intentate membrilor sau simpatizanţilor Partidului Comunist deveniseră o practică.

Autorităţile nu doreau ca ideologia comunistă să încolţească în România şi făceau tot ce puteau în acest sens. Indiferent că partidul s-a aflat în legalitate sau clandestinitate, direcţia era clară.

Tocmai în acel context a apărut şi celebra Lege Mârzescu, elaborată în 1924, la 6 februarie. Gheorghe Gh. Mârzescu, în calitate de ministru al Justiției, este cel care a pregătit Legea persoanelor juridice. Legea Mârzescu oferea toate condiţile pentru desființarea partidelor și organizațiilor extremiste.

Astfel a fost trecut în afara legii Partidul Comunist Român la 6 aprilie 1924. Mârzescu a fost şi inițiatorul Legii privind dobândirea și pierderea naționalității române (24 februarie 1924).

Tot el a elaborat Legea pentru reprimarea unor infracțiuni contra liniștii publice (18 decembrie 1924), care îi pedepsea pe toți aceia care, singuri sau în tovărășie cu alții, pregăteau sau executau crime contra persoanelor sau proprietății, fiind aplicată cu promptitudine şi severitate. Comuniştii i-au simţit efectele din plin.

„Anul 1925 aduce cu sine un nou proces intentat comuniştilor. Printre acuzaţi îl regăsim pe Al. Dobrogeanu Gherea, acuzat că a pus la cale, la Buşteni, un complot împotriva statului român. Apărătorii lui Gherea erau G. Costa-Foru, Paraschivescu-Bălăceanu, Dem. Dobrescu, P. Ioaniţescu, M. I. Negreanu.

Acuzatul a protestat împotriva arestării intrând în greva foamei pentru 24 de zile. Acţiunea lui nu i-a înduplecat pe judecători, care l-au condamnat la 10 ani reclusiune şi i-au respins cererea de recurs.

Al. Dobrogeanu Gherea va mai face obiectul unui nou proces, în 1929, de această dată fiind acuzat de «încercare de răsturnare a guvernului, cu ajutorul armatelor străine», şi condamnat la 8 ani de închisoare. Printre avocaţii lui îl regăsim şi pe Lucreţiu Pătrăşcanu.

Pentru anul 1928 merită amintite două procese: cel al comuniştilor din Cluj («crimă contra persoanelor şi proprietăţii» şi «afilierea la asociaţii din străinătate care au ca scop răsturnarea ordinei sociale din România») şi cel al răspânditorilor de «manifeste incendiare» (considerată o încălcare a articolelor 7 şi 8 din Legea Mârzescu). Interesant este faptul că, în al doilea caz, cei implicaţi nu erau etnici români: E. Arnoldi, Josef Berzovski, Sofia Safran, Iosif Finckel. Pentru că au răspândit Tânărul leninist, acuzaţii au primit pedepse cu închisoarea variind între două luni şi doi ani şi amenzi de 5.000 de lei.

Comuniştii de origine străină sunt implicaţi şi în procesul muncitorilor de la Galaţi (1927), acuzaţi şi condamnaţi pentru răspândirea de cărţi subversive (Pocitegrama) şi terorism. Câteva nume sunt concludente: Averbuch, D. Schwartz, A. Gricenko, N. Bevz, I. Kacenko, S. Ratinovici etc.

Nici începutul deceniului patru nu este mai liniştit pentru comunişti. În 1932, Mihail Popescu şi Jana Şerbănescu sunt judecaţi pentru «atentat asupra organelor de ordine, răspândirea de manifeste şi încălcarea Legii Mârzescu», fiind achitaţi în urma pledoariilor avocaţilor Lucreţiu Pătrăşcanu şi Constantin Paraschivescu-Bălăceanu”, se arată pe comunismulinromania.ro.