Gorbaciov, leninistul

 

Biroul Politic al PCUS s-a întrunit pe 11 martie 1985, iar Gorbaciov, în calitate de președinte al Comisiei prntru funeraliile lui Cernenko, a spus pe nepusă masă: „Trebuie să decidem mai întâi problema postului de secretar general al Comitetului Central al PCUS. Îi rog pe tovarăși să-și exprime părerea cu privire la această chestiune”.

Andrei Gromîco, ministrul de Externe, a fost primul care a rostit numele lui Gorbaciov. Însă, cuvântul hotărâtor l-a avut Cebrikov, șeful KGB: „Cekiștii mi-au spus să-l nominalizez pe tovarășul Gorbaciov. Înțelegeți că vocea KGB-ului, vocea echipei noastre este vocea poporului”. Într-un stat polițienesc avea perfectă dreptate.

Gorbaciov a rostit câteva cuvinte de mulțumire după care a punctat: „Nu e nevoie să schimbăm politica. Este o politică adevărată, corectă, leninistă. Trebuie să accelerăm ritmul, să mergem înainte, să dăm la iveală lipsurile și să le depășim, să vedem clar viitorul nostru strălucit”.

Așadar, Gorbaciov a urmat modelul celorlalți secretari generali jurând loialitate leninismului.

La sfârșitul ședinței Biroului Politic din 4 aprilie, fără să prevină pe nimeni, Gorbaciov a luat atitudine împotriva ostentației, aroganței, a glorificării și lingușirii liderilor: „Lenin a vorbit despre autoritatea conducerii, despre autoritatea liderilor, dar aceasta nu trebuie confundată cu autoritatea partidului. La urma urmei nu este un secret faptul că, atunci când Hrusciov l-a criticat excesiv pe Stalin, a făcut numai rău”. Gorbaciov pleda pe față pentru o abordare leninistă.

Gorbaciov a respectat și ritualul citării lui Lenin. Declarația sa program de la Plenara CC din 23 aprilie 1985 conține următoarea constatare: „Întregul curs al istoriei confirmă în cel mai înalt grad justețea gândirii lui Lenin”.

Deși ponderate, în comparație cu cele ale predecesorilor săi, referirile lui la Lenin nu pun niciun semn de îndoială asupra predicțiilor aberante ale lui Ulianov.

Înainte să devină secretar general, Gorbaciov se comportase ca un adevărat luptător ideologic, preocupat să nu iasă din cuvântul superiorilor săi. În septembrie 1983, în timpul unei discutii din cadrul Biroului politic în legătură cu doborârea avionului Korean Air Lines 747, soldată cu 269 de morți, a ripostat indignat: „Sunt sigur că acțiunile noastre au fost justificate. Nu ne rămâne decât să dezvoltăm versiunea pe care o susținem în prezent”.