Evenimentul Istoric > Articole online > Geneza României > Cât de înapoiat era Codul Civil din 1864 referitor la statutul femeii?
Articole online

Cât de înapoiat era Codul Civil din 1864 referitor la statutul femeii?

femeie

Biserica, prin învățăturile sale, tradițiile societății patriarhale românești, vechile pravile, cum ar fi ,,Îndreptarea legii” din 1652 au avut în modernitatea românească o influență pregnantă în ceea ce presupunea statutul femeii, poziția ei în societate. Principalele obligații ale femeii, conform educației tradiționale, erau nașterea, creșterea, educarea copiilor, îngrijirea soțului și a gospodăriei.

Cât de înapoiat era Codul Civil din 1864 referitor la statutul femeii?

Abia după formarea statului român, în partea a doua a veacului al XIX-lea, educația fetelor a suscitat interes, devenind o temă de dezbatere, un subiect care, uneori, a fost transferat în politici publice. Femeile nu aveau informații, nu aveau cunoștințe legate de instituții ale statului, nu aveau o cultură scrisă, nu aveau știință de legile țării, cel mai probabil educația formală fiind primită duminica, la slujbă, din partea preoților ortodocși.

Codul Civil și Codul de Procedură Civilă din 1864-1865 nu au ameliorat semnificativ condiția femeii, căci, în continuare, era menținută o foarte mare diferență între drepturile femeilor și cele ale bărbaților: nu doar imposibilitatea de a exercita drept de vot, de a fi angajate ca funcționare publice, ci și lipsa unor drepturi egale de reprezentare în Justiție. Femeile nu erau cetățeni cu drepturi depline, întrucât nu aveau drept de control asupra proprietăților lor, nu aveau dreptul de a semna contracte.

Unele aspecte juridice din Codul Civil din 1864 dau seama de înapoierii mentalității românești. Conform art. 127, o fată se putea căsători de la 15 ani, pe când ,,nu este ertat bărbatului înainte de 18 ani” să își întemeieze o familie. Art. 167 îl completa pe acesta, în sensul că oferea cadrul legal prin care o căsătorie ilegitimă putea funcționa: 1) ,,dacă au trecut 6 luni de când acești consorți sau unul din ei au ajuns la vârsta competentă” și 2) ,,dacă femeia care nu avea încă această vîrstă a devenit grea înaintea espirăreri acelor 6 luni”.

Așteptându-se la astfel de mariaje încheiate altfel decât conform legii, în Codul Civil din 1864 politicienii au ales calea precauției. Art. 196 arată dependența pe care, la mijlocul veacului XIX, românca căsătorită o avea față de soțul ei, aceasta neavând personalitate juridică în absența consortului: ,, Femeea nu poate porni judecată, fără autorisațiunea bărbatului ei, chiar și în casul când e comerciantă publică”.

Statutul social presupunea diferențe în nivelul de educație al femeii. Rata de analfabetism era mult mai mare în rândul femeilor, în special în mediul rural, deoarece țărăncile muncea pământul alături de bărbații lor, țeseau, brodau sau realizau alte treburi gospodărești, ceea ce în mediul urban foarte puține femei practicau.

Registration

Aici iti poti reseta parola