Unificarea instituțională a Principatelor Române
Odată cu recunoașterea unirii, domnitorul a început unificarea vămilor, a armatei, a circulației monetare, a telegrafului și a stemei. Are loc reforma instrucțiunii publice, învățământul primar devenea obligatoriu, sunt organizate primele univeristăți, la Iași și București. Odată cu unificarea administrației publice sunt introduse Codul Civil, Codul Penal, Codul Comercial, toate după modelul francez, scrie infofinanciar.ro.
În anul 1863 avea loc secularizarea averilor mănăstirești, considerată de unii istorici mai importantă decât reforma agrară. Aproximativ 25% din suprafața arabilă a țării era sub controlul acestora, alături de proprietăți precum hanuri, mori, etc. Toate aceastea au ajuns în proprietatea statului român, fiind date în arendă sau folosite pentru diferite activități economice.
Marea Provocare, reforma agrară
Unul dintre proiectele pe care Cuza își dorea să le pună în aplicare era reforma agrară. Marii boieri conservatori făcuseră bloc comun împotriva dorințelor domnului de a le lua pământurile, iar după ce conservatorii resping proiectul de lege, armata intră în sediul Parlamentului.
Pe data de 2 mai 1864 Cuza dizolvă Adunarea Legiuitoare (Parlamentul) și organizează un referendum popular. În toții ani săi de domnie pusese la cap un sistem de propagandă extrem de eficient, îndreptat către mase, mai precis către țărani. Plebiscitul care avea ca subiect acceptarea Statului dezvoltător al Convenției de la Paris a fost aprobat cu 682.000 de voturi pentru și 1.300 împotrivă.
Noul act legislativ cu rol de constituție avea să întărească puterea lui Cuza în stat. Din acel moment, marile proiecte și reforme care erau blocate încep să fie implementate.
Reforma agrară și impactul asupra societății
Reforma agrară a fost cel mai complicat proiect pe care Cuza l-a dus la capăt. Unul dintre obiectivele domnitorului a fost câștigarea susținerii maselor față de regimul său politic. Cuza simțea o lipsă a „sentimentului civic”, deoarece la nivel public erau vizibile numai elitele. Proiectul de alfabetizare al națiunii avea în centrul său și aspecte politice: dacă țăranii învață să citească pot înțelege mult mai ușor informațiile pe care domnul le oferă.
Guvernul lui Mihail Kogălniceanu a împroprietărit peste 400.000 de țărani cu 1,65 millioane de hectare de pământ, mare parte din ele luate de la boieri sau de pe urma secularizării proprietăților mănăstirești. De multe ori în istoriografia românească acest eveniment este privit ca un act de bună credință din partea lui Cuza,.
Cuza le dă pământ țăranilor și îi face proprietari, însă obiectivul său este de a putea percepe taxe de pe urma muncii terenurilor. Țăranii trebuiau să facă rost de bani, iar acest lucru putea fi realizat numai dacă vindeau o parte din recoltă – erau obligați în a vinde din ceea ce producea pentru a putea plăti dările la stat. Țăranul nu mai putea negocia cu boierul, iar boierului nu îi conveneau despăgubirile date de Cuza în contravaloarea sutelor de hectare pe care le-a pierdut. Care au fost neajunsurile acestei reforme agrare și de ce începe să se pună din nou problema unei noi reforme agrare în anii 1890, aflați de pe site-ul infofinanciar. ro.
