Carol al II-lea spală vase la Paris. Ce mâncăruri îi plăceau viitorului rege

 

Elena Lupescu își povestea traiul cu principele Carol, din vila închiriată lângă Paris, în presa americană a anului 1927:

Mulțimea trece prin fața casei noastre și privește îndelungat la dânsa, închipuindu-și scenele care se petrec înlăuntru, perechea veselă care se desfătează, în dragoste nepermisă, într-o atmosferă sensuală – o femeie îndrăzneață, rea, care a înlănțuit și ține în ghiarele ei ascuțite un Prinț de neam regesc, exilat din țara sa, o victimă a dragostei!

Cât de deosebite sunt faptele!

În casa noastră se găsește puțină veselie, afară doar când suntem în disperare și încercăm să râdem și să glumim, spre a nu ne cufunda prea mult în marea întristării.

Actualmente trăim la fel cu mii de tineri căsătoriți, înconjurați de respect, fiindcă au fost binecuvântați de biserică și au aprobarea societății.

Menagiul nostru este simplu.

Avem trei servitori: camerierul care totodată conduce și automobilul lui Carol, când nu și-l conduce singur, o cameristă și o bucătăreasă, toți trei români.

Am avut un bucătar francez, dar ne place bucătăria românească – ostropel de pui, plăcintă cu carne și altele asemenea – și n-am putut învăța vreun bucătar francez să le facă, poate pentru că parizienii socot că arta lor culinară e cea dintâi în lume.

Noi însă ținem la bucătăria noastră, din țară.

Când am închiriat vila, nu ne-am putut găsi servitor.
Timp de șase săptămâni nici nu am avut vreun slujitor și Prințul, împreună cu mine, făceam toate treburile casei.

Eu nu sunt gospodină rea – mama mea a îngrijit de aceasta – și cu plăcere am văzut de curățenie, am șters praful, am pregătit mâncarea și am spălat vase.

Un prinț casnic

Prințul mă ajuta cu voie bună, făcându-și toată partea lui de lucru, în facerea paturilor, măturatul odăilor, ștergerea tacâmurilor și a farfuriilor și deschizând ușa, dacă suna cineva.

Dacă, cu umerii săi largi, lovea vreun vas, sau, cu degetele neobișnuite, strica vreo farfurie, râdeam amândoi și eram mândră de dânsul, cum ar fi fost oricare femeie, când își vede bărbatul că-i sare în ajutor.

Comandam tot ce ne trebuie la telefon, dar uneori mergeam singură să târguiesc carnea, fructele și legumele, după cum ar fi făcut orice soție de funcționar.

Îmi plăcea aceasta.

Și dacă n-aș fi urmărită cu atâta insistență aș face-o și acuma.

Parteneri