Un articol scris de Elena Lupescu, care avea titlul ”Tratez pe Carol ca pe un copil!”, suna așa:
În cele mai multe cazuri, când dragostea este adevărată, dar împrejurările sunt vitrege, suferința cea mai mare o îndură femeia.
Eu, Elena lupescu, sunt socotită, în lume, drept o curtezană, ca multe altele, fără scrupule, o sirenă egoistă, pentru ale cărei mângâieri, un Prinț, de neam regesc, a renunțat la tronul său.
În interesul acestui om, cât și pentru justificarea mea, m-am hotărât să scriu adevărul, în această chestiune.
Faptele cunoscute sunt că: acest Carol, născut Prinț de Coroană al României – țară care după război s-a întregit, a fost întărită și civilizată de unchiul său, Carol I, și apoi de tatăl său, Ferdinand I, care a murit de curând – trăiește în exil împreună cu mine, într-o vilă de la Neuilly, într-unul din faubourgurile Parisului.
Învinuiri de complot
Sunt arătată drept „acea evreică cu părul roșu, Magda Lupescu”, iar căminul nostru e numit „Vila misterioasă a unei iubiri neîngăduite”, în care „se complotează împotriva României”.
Voi încerca să restabilesc adevărul.
Carol a semnat abdicarea la tron în ianuarie 1926.
Aceasta n-a fost, după cum presupune lumea, o dezertare, făcută cu sânge rece, de la îndatoririle sale, ca Prinț de Coroană și moștenitor al tronului unei țări care-și pusese întrânsul toate nădejdile de viitor.
Pasul său l-a făcut în împrejurări insuportabile create de falsificările și intrigile dușmanilor săi.
Intrigi vechi
Intrigile acestea s-au urzit ani de-a rândul. Încă din timpul căsătoriei morganatice a lui Carol cu Zizi Lambrino – o incursiune romantică de tinerețe, care s-a sfârșit cu o căsătorie, deoarece Carol era prea cinstit și prea cavaler ca să facă altfel – el a fost hărțuit, amenințat, silit, terorizat și pus într-o situație insuportabilă pentru un om de o voință tare, impulsiv și de un caracter rigid.
E în stare să lase totul baltă
Acestea sunt însușirile lui Carol. Este brusc și adesea lipsit de tact. Îi lipsesc răspunsurile prompte și e sfios, în manifestările sale.
Decât să argumenteze sau să se pună într-o situație penibilă, preferă să recurgă la acțiune (…)
Femeile în genere nu pot să găsească pe Carol prea atrăgător. El nu are dibăcia pe care o au alții de a linguși și este prea sincer și brusc.
Desgustat de faptul că prietenii săi îl judecă greșit, adesea e în stare, pe neașteptate, să-și schimbe toată activitatea, să lase un lucru baltă, spre a se apuca de automobilism, de aviație sau de călătorii îndepărtate.
Poporul își spune: Iar s-a sălbăticit, nu poți pune niciun temei pe dânsul!
