Regina Maria văzută de Elena Lupescu

 

Regina Maria este o femeie de inimă, adesea rău înțeleasă, datorită spiritului ei vioi, neînfricat și nerăbdător, când e pus sub control, scria Elena Lupescu spre sfârșitul anului 1927, în presa americană controlată de Hearst.

Mai departe Elena Lupescu scria despre Regina Maria:

De multe ori face greșeli, după cum fac toți acei care se emoționează.

Dânsa are însă iubire și bunătate, în sufletul ei.

Regina Maria nu este nici vicleană și nici nu se pretează la intrigi.

N-are dreptul să fie și mama

Ea de asemenea iubește pe Carol.

Fiind însă Regină, n-are dreptul să fie și mama.

Controlul apropiat al copiilor săi și supravegherea educației lor – mai ales în ceea ce privește primii copii, n-au fost lăsate pe dea-ntregul în mâinile sale.

Influențe puternice au lucrat împotriva acestei dorinți a ei și aceasta a însemnat o mare încercare pentru dânsa.

Am fost și eu de două ori mama, și cu toate că ambele fetițe au murit, una la naștere și una după un an, am în sufletul meu instinctul de mamă și încerc sentimentele celorlalte mame.

Aș dori să pot îngenunchia la picioarele Mariei, să-i povestesc toată suferința, toată tragedia lui Carol, în aceste momente de criză, din haosul cărora pentru moment nu vede nicio scăpare.

Situațiile familiilor regale nu sunt tot atât de ușoare ca ale celorlalte.

Pe lângă aceasta trebuie să ținem seama că este împotriva tradițiunii, ca familiile regale să se apere dânsele împotriva atacurilor publice.

Își iubește mama

Carol își iubește frumoasa mama.

Intriganții au reușit însă să-i învenineze mintea, împotriva copilului ei.

Ea este atât de cinstită și de dreaptă, încât nici nu-i vine în minte că poveștile ce i se raportează, spre dizgarția lui Carol, sunt false.

Acei care o înșeală sunt în anturajul său.

Desigur, Regina trebuie să fie înfuriată împotriva mea.

Dânsa nu poate vedea ambele laturi ale situației.

Dacă ar ști dânsa cât mi-e de scump

Pentru dânsa sunt o „Sirenă fără scrupule”, care i-m atras copilul în păcat; sunt „femeea pătimașă”, care am ispitit pe un bărbat, mai presus de puterea lui de rezistență, căutând prin toate mijloacele ca să-i distrug caracterul.

O, dacă ar ști dânsa cât mi-e de scump, în sufleul meu, binele și fericirea lui Carol!

Am toată nădejdea că odată ea va înțelege.

Poate că există în mine ceva matern, în ceea ce privește iubirea mea față de dânsul.

În tot cazul, urmărindu-l la Milano, n-am făcut-o cu altă intenție decât acea de a-l îngriji cu toată dragostea mea.

Am tras la un hotel și Carol a venit și dânsul la același hotel, arătându-se vesel și mulțumit că am venit.