Borsum a ajuns la Cernăuți pe 27 august 1817. La graniță, vameșul moldovean l-a căutat în traistă unde văzând niște cămăși pe placul său a vrut să le oprească pentru el, după ce a fost refuzat a cerut o rublă drept taxă de intrare.
La prânz ajunse în micul sat Herța, unde în fața fiecărei case erau țigani fioroși, cu cuțite lungi, făcând mare gălăgie. Frica croitorului a fost nespusă.
La cârciuma evreiască obținu vin și pâine pentru șase parale. Trecând printr-un codru de stejari întâlni un negustor evreu de lulele, care avea o căruță plină de marfă.
Seara ajunse la o cârciumă unde i se dădu lapte și mămăligă „un fel de aluat ce se poate mânca la nevoie”. În loc de pat a avut parte de o bancă acoperită cu o rogojină.
A doua zi trecu pe lângă lanuri mari de păpușoi. Prânzi la Dorohoi. La Botoșani trecu prin dreptul unei case prin a cărei ușă deschisă se auzea vorbind nemțește, spre marea sa bucurie.
Fu bine primit și îndreptat la un croitor neamț, unde a primit casă și masă. Aici mâncă cei dintâi pepeni verzi și asistă la un concert într-o cafenea moldovenească.
Lăutarii erau țigani „muzica lor fiind însă destul de plăcută”. Clienții, așezați împrejurul camerei, pe bănci acoperite cu rogojini și piei, fumau tutun și beau cafea, iar la final au făcut o colectă pentru lăutari.
În piață a asistat la pedepsirea unui moldovean: bătaie la tălpi și frecare cu sare. Împrejurimile Botoșanilor erau foarte frumoase: vii îmbelșugate și câmpii roditoare, întretăiate de lunci și pășuni. Cu treizeci de parale putea cumpăra pepeni uriași. Toate fructele erau nespus de ieftine.
La Iași remarcă străzile podite și sărăcia caselor de pe lângă palatele boierilor și negustorilor. Găsește un birt nemțesc, unde este bine și ieftin găzduit. Multe biserici, ateliere de fierărie și rotărie, precum și multe cafenele cu lăutari.
