Figuri umane din piatră descoperite la un templu aztec. Motivul pentru care au ajuns într-o zonă atât de îndepărtată
Un grup de arheologi din Mexico City a descoperit o mică ascunzătoare de sculpturi în piatră cu aspect uman, probabil folosite de azteci ca ofrande pentru zeii lor.
Echipa a descoperit sculpturile în interiorul unui cufăr de piatră în locul fostului Templo Mayor, principalul templu din Tenochtitlan, capitala Imperiului Aztec, potrivit unui comunicat.
În total, au fost descoperite 15 efigii de piatră – 14 reprezentând bărbați și una mai mică reprezentând o femeie. Cea mai mare dintre statuile de piatră măsoară puțin sub 30 de centimetri înălțime, iar cea mai mică are o înălțime de puțin peste un centimetru.
Fiecare a fost sculptată din pietre metamorfice verzi, împărtășind trăsături caracteristice stilului Mezcala, o cultură mesoamericană care a locuit cândva în regiunea Guerrero.
Aztecii au cucerit o mare parte din regiune în timpul lui Moctezuma Ilhuicamina, care a domnit între anii 1440 și 1469 e.n. Ilhuicamina a decretat ca aceste comori să fie îngropate în „incinta sacră din Tenochtitlan” pentru a reflecta bogăția teritoriilor cucerite.
Acest lucru i-a determinat pe cercetători să creadă că aztecii prețuiau foarte mult sculpturile Mezcala
„Acest lucru înseamnă că, atunci când Mexicas (aztecii) au supus aceste popoare, figurinele erau deja adevărate relicve, unele dintre ele vechi de peste 1.000 de ani, și probabil că au servit ca efigii de cult, pe care și le-au însușit ca pradă de război”, a explicat arheologul Leonardo López Luján.
Potrivit Muzeului Metropolitan de Artă, Mezcala erau renumiți pentru lucrările lor de piatră și modelele arhitecturale, pe care le-au produs timp de aproape o mie de ani, începând încă din anul 500 î.Hr.
Multe dintre modelele arhitecturale Mezcala sunt denumite în mod obișnuit temple, dar, așa cum sugerează Met, unele ar fi putut fi multifuncționale. Despre anumite obiecte de piatră plasate în morminte, de exemplu, se credea că servesc ca intrări în lumea spiritelor sau ca locuințe pentru cei decedați.
Mezcala s-a aliniat, de asemenea, la tradiția mesoamericană de a refolosi sau de a sculpta din nou obiecte din piatră – o tendință pe care aztecii ar fi putut să o continue cu bunurile lor jefuite.
Alte dovezi sugerează că aztecii au refolosit ulterior statuile Mezcala pentru propriile lor ceremonii religioase – cu vopsea facială aplicată pe o figură care trebuia să semene cu zeul ploii Tlaloc.
Alături de statui, arheologii au recuperat doi cercei în formă de șarpe cu clopoței, 137 de mărgele din diferite pietre metamorfice verzi, nisip de mare și 1.942 de materiale calcaroase, inclusiv scoici, melci și corali.
Întreaga ascunzătoare a primit denumirea de „Ofranda 186” de la arheologi
Această descoperire a fost inspirată, în parte, de dorința cercetătorilor de a corobora un model găsit în alte ofrande – 18, 19 și 97 – care au fost, de asemenea, găsite în situl Templo Mayor.
„În Nahuatl clasic, aceste cufere erau cunoscute sub numele de tepetlacalli – de la tetl, „piatră”, și petlacalli, „cutie””, a spus López Luján. „În casele lor, [aztecii] obișnuiau să își păstreze cele mai prețioase bunuri în cufere de acest fel, cum ar fi pene fine, bijuterii sau haine din bumbac, iar dacă vedem din Templo Mayor… ne putem imagina preoții depozitând în aceste „flacoane de piatră” simbolurile prin excelență ale apei și fertilității: sculpturi ale zeilor ploii, mărgele de piatră verde, cochilii și melci”.
Proiectul Templo Mayor este încă în curs de desfășurare, iar arheologii cred că mai există și alte ofrande de consacrare care pot fi găsite în sit. Următorul pas al proiectului este de a solicita autorizația Institutului Național de Antropologie și Istorie pentru a îndepărta o statuie cu cap de șarpe de pe partea de nord a Templo Mayor, astfel încât să poată căuta sub baza acesteia alte ascunzători.
