În Dieta din 20-28 noiembrie 1599 de la Alba Iulia s-a hotărât și consemnat că „În această adunare am înțeles dorința Măriei Tale, potrivită cu împrejurările vremii de acum, că adecă Măria Ta dorești de la noi două lucruri spre binele și dăinuirea sărmanei noastre patrii: întâi, să fie hrană potrivită și cuvincioasă în orice timp și în orice loc, ca Măria Ta să nu duci lipsă nici de hrană, nici de bani, care sunt nervul războiului, fără de care nu e cu putință războirea, după Dumnezeu.
În ce privește hrana, Măria Ta, văzând marea scădere a țării în deosebi pentru nutreț, hotărâm să se dea de fiecare poartă 8 banițe de făină de grâu și 8 banițe de ovăz sau de orz, de câte 10 porți o vită de tăiat.
Pentru ca cei săraci să nu fie scăzuți nici ei, hotărâm: în loc de o câblă clujană de făină, adică 8 banițe clujene, să dea un florin, iar în loc o de o câblă de ovăz, patruzeci de bani.
Săracii care nu au nici orz, nici ovăz, să aducă secară, al cărei preț să fie de 6o de bani, iar al orzului așijderea.
Vitele de tăiat să fie prețuite de judele târgului.
Dacă omul sărac nu poate da o vită, să dea trei oi.
Deoarece prețul grîului e mare și acum, și e în creștere, după cum vedem cu ochii, de ceea ce să ne ferească Dumnezeu, Măria Ta să-l îngrădească după împrejurări.
De darea hranei să nu fie scutite moșiile nimănui, nici ale Măriei Tale, nici ale domnilor, nici ale nobililor.
Sașii vor lua parte și ei, după obiceiul lor, în aceeași măsură la purtarea sarcinii.
Acei care vor duce în tabără hrană spre vânzare să nu fie supărați de nimeni, ci să o vândă cum vor putea, căci astfel de negoț pașnic aduce pretutindeni belșug.
Am înștiințat pe Măria Ta că ovăzul crește la secui, dar cum va fi voia Măriei Tale, ne vom supune.
Frigerea boilor
Deoarece Măria Ta ai dat secuilor libertatea, după amintirea oamenilor, ei aveau, potrivit cu vechea lor libertate astfel de lege, că de câte ori se schimba principele, ori se căsătorea, din câte șase boi se lua unul pe seama principelui, ceea ce ei numeau frigerea boilor: această dajdie s-o ia Măria Ta și acum, căci cu ea își va putea împlini Măria Ta o mare parte din trebuințele Cuții și ale oștirii.
În ceea ce privește partea a doua a dorinții Măriei Tale, banii, nervul cu care se poartă războiul, ne-am înțeles, deși țara e așa de stricată și pustiită, cum ști și vezi cu ochii Măria Ta, din dragă voie făgăduim Măriei Tale câte 6 florini de fiecare poartă.
Cei cu moșiile neimpuse, precum au plătit înainte 3 florini, acum fiind darea îndoită, îndoit să plătească și ei.
Orașele libere să plătească și ele, după puterile lor de mai înainte, darea vremurilor de acum.
La dajdia asta să contribuie și sașii, după obiceiul lor. Să contribuie însă și sârbii, care se află în țară, astfel ca sârbul, care are casă proprie în țară să dea un florin, iar cel ce nu are casă, să fie scutit.
Tot astfel și grecii și alți negustori veniți din țări străine, să plătească fiecare după averea și negustoria sa.
Locurile și satele arse în cursul acestui război să fie scutite de dare.
Ne rugăm Măriei Tale ca Măria Ta să primești acestea cu bunăvoință și cu milostivire de la noi, și după aceasta, dacă ne va ajuta Dumnezeu, nu vom fi spre scăderea Măriei Tale”.
