Apelul disperat către SUA: Guvernul României a cerut sprijin pentru lupta împotriva Puterilor Centrale în august 1917
Totuși, autoritățile române nu erau convinse că această opțiune ar fi viabilă, având în vedere că Rusia se confrunta cu o criză politică, socială și militară tot mai mare. În acest context, guvernul român a încercat să obțină sprijin direct din partea aliaților occidentali ai Antantei, în special din partea SUA, care intraseră acum în război.
Documente din arhivele americane arată că Guvernul român a făcut demersuri pe lângă autoritățile americane pentru a solicita sprijin financiar în vederea susținerii armatei române și pentru a evita evacuarea în Rusia. La 17 august, ambasadorul SUA în Rusia, David R. Francis, a trimis o telegramă la Washington, adresată secretarului de stat, precum și miniștrilor de război și de finanțe, prin care anunța că a fost contactat de Constantin Diamandi, ministrul român plenipotenţiar de la Petrograd. Cu siguranță, Diamandi a acționat în numele guvernului român.
Ministrul român de la Petrograd a solicitat omologului său american sprijin financiar pentru menținerea armatei române pe linia frontului existent și evitarea unei evacuări în Rusia. În telegrama trimisă la Washington de ambasadorul american se menționează acest lucru:
„Trupele românești aproximativ trei sute de mii, dacă ar fi forțate, ar trebui să se retragă din România. Își vor pierde spiritul și poate se vor dezintegra. România a intrat intempestiv în război, nepregătită, iar ministerul român relata că se află sub presiunea Aliaților și că promisiunile acestora nu s-au materializat niciodată. […] Singurul ajutor posibil pentru o situație este ajutorul financiar din partea noastră. Costul întreținerii guvernului și armatei române ar fi aproximativ zece milioane de dolari lunar. O astfel de asistență ar salva probabil România a cărei soartă este fără speranță și justificată de importanța menținerii României în război, dar consider situația ca fiind una critică […]”.
Inițial, inițiativa românească a fost întâmpinată cu o atitudine pozitivă la Washington
Generalul Hugh L. Scott, șeful Statului Major al Armatei Statelor Unite, „a acordat o importanță deosebită continuării războiului de către România și a insistat asupra faptului că era o chestiune vitală pentru țară să mențină pe Frontul de Est cele cincisprezece divizii ale sale, dintre care zece erau în stare bună de luptă”.
În acest context, trebuie menționat planul Reginei Maria, soția Regelui Ferdinand I al României, de a efectua o vizită în SUA. Informații despre acest plan găsim într-o telegramă care a ajuns la Washington, via Teheran, la 6 august 1917: „[…] regina României și-a exprimat dorința de a vizita Statele Unite aparent pentru afacerile Crucii Roșii, dar în realitate pentru a spori relațiile României și ale SUA, ambele aliate în război […]”.
Partea americană a considerat însă că o astfel de vizită era inoportună în acel moment. Cu toate acestea, vizita planificată de Regina Maria în SUA s-a concretizat 9 ani mai târziu, între 18 octombrie și 24 noiembrie 1926.
Spre sfârșitul anului 1917, viziunea americană asupra României s-a schimbat, Washingtonul fiind de acord cu evacuarea armatei române în Rusia, pentru a constitui un punct de rezistență antibolșevică, model care va fi pus în practică un an mai târziu în cazul Corpului Cehoslovac. Încercarea autorităților române de a obține sprijin financiar american pentru continuarea efortului de război a fost un eșec, ceea ce a obligat guvernul de la Iași să caute alte soluții, deoarece situația din Rusia se deteriora rapid.
