6 septembrie 1915: Primul tanc produs
Britanicii au dezvoltat tancul ca răspuns la războiul de tranșee din Primul Război Mondial. În 1914, un colonel al armatei britanice pe nume Ernest Swinton și William Hankey, secretar al Comitetului pentru Apărare Imperială, au susținut ideea unui vehicul blindat cu șenile asemănătoare unor benzi transportoare pe roți, care să poată străpunge liniile inamice și să traverseze teritorii dificile. Cei doi au apelat la ministrul britanic al marinei Winston Churchill, care a crezut în conceptul de „navă terestră” și a organizat un Comitet pentru nave terestre pentru a începe dezvoltarea unui prototip.
Pentru a păstra proiectul secret față de inamici, muncitorilor din producție li s-ar fi spus că vehiculele pe care le construiau vor fi folosite pentru a transporta apă pe câmpul de luptă (teorii alternative sugerează că învelișurile noilor vehicule semănau cu rezervoarele de apă). Oricum ar fi, noile vehicule au fost expediate în lăzi etichetate „tanc”, iar numele a rămas.
Primul prototip de tanc, Little Willie, a fost prezentat în septembrie 1915. În urma performanțelor sale sub așteptări – era lent, se supraîncălzea și nu putea traversa tranșeele – a fost produs un al doilea prototip, cunoscut sub numele de „Big Willie”. Până în 1916, acest vehicul blindat a fost considerat pregătit pentru luptă și și-a făcut debutul în prima bătălie de pe Somme, lângă Courcelette, Franța, la 15 septembrie a aceluiași an.
Cunoscut sub numele de Mark I, acest prim lot de tancuri era impunător, zgomotos și greoi și a suferit defecțiuni mecanice pe câmpul de luptă; cu toate acestea, oamenii au realizat potențialul tancului. Au fost aduse și alte îmbunătățiri de proiectare, iar în Bătălia de la Cambrai, în noiembrie 1917, 400 de Mark IV s-au dovedit mult mai reușite decât Mark I, capturând 8.000 de soldați inamici și 100 de tunuri.
Tancurile au devenit rapid o armă militară importantă. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, acestea au jucat un rol proeminent pe numeroase câmpuri de luptă.
