26 septembrie 1918: Începe ofensiva Meuse-Argonne
Bazându-se pe succesul ofensivelor aliate anterioare de la Amiens și Albert din vara anului 1918, ofensiva Meuse-Argonne, desfășurată de 37 de divizii franceze și americane, a fost și mai ambițioasă. Având ca obiectiv să taie întreaga Armată a 2-a germană, comandantul suprem aliat Ferdinand Foch i-a ordonat generalului John J. Pershing să preia comanda generală a ofensivei. Forța expediționară americană (AEF) a lui Pershing urma să joace rolul principal de atacator, în ceea ce avea să fie cea mai mare ofensivă condusă de americani din Primul Război Mondial.
După ce aproximativ 400.000 de soldați americani au fost transferați cu greu în regiune în urma atacului condus de americani la St. Mihiel, lansat cu doar 10 zile mai devreme, a început ofensiva Meuse-Argonne. Bombardamentul preliminar, care a folosit aproximativ 800 de obuze cu gaz muștar și fosgen, a ucis 278 de soldați germani și a incapacitat peste 10.000. Înaintarea infanteriei a început în dimineața următoare, susținută de tancuri și de aproximativ 500 de avioane ale Serviciului Aerian American.
Până în dimineața zilei următoare, Aliații capturaseră peste 23.000 de prizonieri germani; până la căderea nopții, aceștia luaseră încă 10.000 de prizonieri și avansaseră până la șase mile în unele zone. Cu toate acestea, germanii au continuat să lupte, opunând o rezistență dură care, în cele din urmă, i-a forțat pe Aliați să se mulțumească cu mult mai puține câștiguri decât sperau.
Pershing a întrerupt ofensiva Meuse-Argonne la 30 septembrie; aceasta a fost reluată din nou doar patru zile mai târziu, la 4 octombrie. Epuizate, demoralizate și afectate de epidemia de gripă care se răspândea, trupele germane au mai rezistat încă o lună, înainte de a începe retragerea finală. Întăririle americane care au sosit au avut timp să avanseze aproximativ 32 de kilometri înainte de anunțarea armistițiului general la 11 noiembrie, punând astfel capăt Primului Război Mondial.
