Evenimentul Istoric > Articole online > Geneza României > 24 iulie 1864: Unirea structurilor grănicereşti din Moldova şi Ţara Românească. Ziua Poliţiei de Frontieră.
Articole online

24 iulie 1864: Unirea structurilor grănicereşti din Moldova şi Ţara Românească. Ziua Poliţiei de Frontieră.

Data de 24 iulie marchează, anual, Ziua Poliţiei de Frontieră Române. Această zi a fost instituită prin articolul nr. 45 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 104 din 27 iunie 2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române. Alegerea acestei date este legată de unirea celor două structuri grănicereşti din Moldova şi Ţara Românească, de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, la 24 iulie 1864, acum 154 de ani, prin Înaltul Decret Domnesc nr. 893.

24 iulie 1864: Unirea structurilor grănicereşti din Moldova şi Ţara Românească. Ziua Poliţiei de Frontieră.

Prin Decretul nr. 485 din 10 iulie 1862 a fost desfiinţată graniţa de pe Milcov dintre cele două state româneşti, iar la 24 iulie 1864, s-a produs unirea structurilor grănicereşti din Moldova şi Ţara Românească, în timpul lui Alexandru Ioan Cuza.

În anul 1866, inspectoriile de grăniceri şi dorobanţi sunt desfiinţate şi se face organizarea pe batalioane şi patru divizii teritoriale, iar punctele de grăniceri sunt numerotate.

Prin Regulamentul nr. 1943 din 22 decembrie 1869 asupra serviciului grănicerilor se conferă un prim cadru organizatoric şi funcţional armei grănicerilor.

Apoi prin Decizia Ministerului de Război nr. 57 din 13 august 1870 se face o delimitare mai clară a punctelor principale şi secundare de graniţă în vederea unei mai bune încadrări, în funcţie de importanţă şi dificultate.

În anii 1869 – 1872, instituţia grănicerilor cunoaşte alte transformări, ca urmare a evoluţiei sistemului din România, elementul militar fiind preponderent, rezerviştii fiind înlocuiţi cu militari activi.

Corpul grănicerilor, unificat, făcea parte integrantă din armată, aflându-se sub autoritatea nemijlocită a Ministerului de Război

El era organizat pe patru Inspectorii: Bucureşti, Iaşi, Piatra-Neamţ şi Piteşti, structurate pe câte zece batalioane, fiecare cu câte trei-patru companii.

Aceste unități au purtat numele de „batalioane grănicerești” și, deși se subordonau tot armatei, erau corp aparte față de regimentele de grăniceri, potrivit unei postări de pe pagina de Facebook a Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”.

La 13 octombrie 1933, au fost înființate Batalioanele Grănicerești nr. 1 „Năsăud” și nr. 2 „Caransebeș”, unități cu statut de gardă, care păstrau tradițiile regimentelot grănicerești românești din Imperiul Habsburgic, înființate în secolul al XVIII-lea.

Acestea aveau uniforme de ceremonie specifice unde coifura era o căciulă tronconică, din blană neagră de miel, ornată în față cu cifra regală Carol al II-lea, cocardă cu torsadă și un panaș din păr de cal, dispus oblic și prins cu un inel în dreptul tâmplei stângi. Tunica era confecționată din stofă castanie, croită la un rând de nasturi iar paspoalurile, gulerul drept și manșetele, ornate cu broderii de gardă, erau de culoare distinctivă a batalionului: verde deschis la Batalionul 1 și cenușiu la al doilea. Pantalonii erau gri, cu dublu lampas de culoare distinctivă.

Militarii din ambele batalioane purtau eghileți dubli, împletiți, de culoare galbenă, înspicați cu mătase de culoare distinctivă, iar pe epoleți se regăsea însemnul specific fiecărui batalion cu elemente heraldice ale zonei respective.

La 8 iunie 1935 au mai fost înființate Batalioanele Grănicerești nr. 3 „Orlat” și nr. 4 „Akadânlar”. Batalionul Grăniceresc nr. 3 „Orlat” prelua tradițiile vechiului regiment cu același nume.

Uniformele de ceremonie ale acestor două unități erau asemănătoare cu acelea ale primelor două batalioane dar culorile distinctive erau albastrul deschis, pentru Batalionul 3, și violet, pentru al patrulea.

La ținuta de serviciu și campanie era purtată uniforma kaki ca a celorlate unități de gardă, însă cu însemnele distinctive ca la ținuta de ceremonie.

La începutul anului 1940, batalioanele sunt ridicate la nivel de regiment și sunt reunite în Detașamentul Mixt Grăniceresc care va fi, la rândul său, transformat în Divizia 2 Gardă, la 2 iulie 1940. Atribuțiile acestei unități vor fi axate pe paza regiunii petroliere, de unde, în 1943, va fi retransformată în detașament. După război, fostele batalioane grănicerești au fost amalgamate cu regimentele de infanterie.
Având o existență efemeră, martori ai acestei existențe sunt destul de puțini rămași.

Muzeul Militar Național deține câteva însemne de epoleți ale Batalionului Grăniceresc Nr. 1 „Năsăud” și Nr. 2 „Caransebeș”, insigna de 7 ani de serviciu a Batalionului Nr. 2 și câteva imagini cu purtarea acestor uniforme de ceremonie. Trebuie menționat faptul că Regele Carol al II-lea a avut patronajul acestor unități, îmbrăcând uniforma de ofițer de batalion grăniceresc cu însemne de mareșal.

Registration

Aici iti poti reseta parola