Evenimentul Istoric > Articole online > Geneza României > 11/24 iulie 1917: Începutul bătăliei de la Mărăști. Ofensiva condusă de generalul Alexandru Averescu
Articole online

11/24 iulie 1917: Începutul bătăliei de la Mărăști. Ofensiva condusă de generalul Alexandru Averescu

Regina Maria
Muzeul Militar Naţional "Regele Ferdinand I"

În data de 9/22 iulie acțiunile militare au început cu un puternic bombardament de artilerie pe toată linia frontului Armatei a II-a. Pentru cinstirea memoriei eroilor de la Mărăști și în amintirea luptelor care s-au dus aici, în anul 1928 s-a început construcția Mausoleului de la Mărăști. Mausoleul a fost înălțat la cota 536 la inițiativa unui grup de ofițeri și generali constituiți în Societatea Mărășești în comuna Răcoasa – sat Mărăști.

11/24 iulie 1917: Începutul bătăliei de la Mărăști. Ofensiva condusă de generalul Alexandru Averescu

La începutul lunii iulie, pe baza planului de campanie elaborat în luna mai 1917 de către Înaltul Comandament s-au definitivat instrucțiunile pentru Armatele 1 și 2 române. Astfel, armata 1 trebuia să execute lovitura principală în zona Nămoloasa, apoi, pe terenul pregătit de aceasta, armata a 2-a, condusă de generalul Alexandru Averescu trebuia sa execute o lovitură secundară pe direcția Mărăști. Obiectivul operațiunii era luarea sub control a pozițiilor inamice din sectorul Poiana Încărcătoarea – Răcoasa. Pe ansamblu raportul de forțe era destul de echilibrat, însă pe direcția loviturilor preconizate de Armata a 2-a, Înaltul comandament român a masat forțe suplimentare generând astfel un raport de forțe mai avantajos.

La 20 iunie/3 iulie 1917, Statul-Major al Armatei 2 române a întocmit Ordinul de operații nr. 1638, care stabilea lărgirea fâșiei de ofensivă a armatei, obiectivul primei faze a acțiunii ofensive, dispozitivul de luptă, organizarea grupării de artilerie de armată, precum și acțiunea aviației, potrivit informațiilor furnizate pe pagina de Facebook a Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I”.

În fața Armatei 2 române erau dispuse Mari Unități și unități din compunerea „Grupului Gerok”, care constituia flancul drept al Armatei 1 austro-ungară, cu forțele principale dispuse între dealul Arșița Mocanului și vârful Momila, având, pentru o divizie, un front mediu de 12 km. „Grupul Gerok” avea în compunere „Grupul Ruiz” căruia i se subordonau o divizie de cavalerie și o divizie de infanterie, precum și Corpul 8 Armată cu o brigadă de munte, o brigadă de infanterie și două divizii de infanterie.

În fața principalelor forțe ale Armatei 2 română erau dispuse Brigada 8 Munte austro-ungară, întărită cu două batalioane din Divizia 71 Infanterie austro-ungară, Divizia 1 Cavalerie austro-ungară, precum și Divizia 218 Infanterie germană. În rezervă, inamicul avea ca întărire Divizia 7 Cavalerie austro-ungară.

În conformitate cu Instrucțiunile operative nr. 31, misiunea Armatei 2 române era „să atace inamicul, dând lovitura principală cu aripa stângă, în strânsă legătură cu Armata 4 rusă, cu scopul de a-i înlesni acesteia operațiile. Obiectivul de atins: Valea Putnei”. Pentru îndeplinirea acestei misiuni, comandantul Armatei 2 române a hotărât să rupă apărarea inamicului între Poiana Încărcătoarea și Răcoasa, într-un sector de 10 km, iar pe restul frontului, de la dealul Arșița Mocanului până la Poiana Încărcătoarea, să rămână în apărare, cu scopul fixării forțelor inamice.

Desfășurarea operațiunilor militare

Pentru executarea acestei misiuni, a fost elaborat Ordinul de operații nr. 1638 din 20 iunie/3 iulie 1917, care a stat la baza definitivării pregătirilor, organizării și declanșării operației de la Mărăști și care prevedea executarea unei acțiuni ofensive „cu toată intensitatea posibilă pe întregul front al armatei, adică de la flancul drept al Diviziei 8, pe dealul Arșița Mocanului, până la flancul stâng al Diviziei 3, marginea de vest a satului Răcoasa”. Între Arșița Mocanului și Poiana Încărcătoarea, efective ale Diviziei 8 Infanterie și o brigadă din Divizia 6 Infanterie, aflate în compunerea Corpului 4 Armată aveau misiunea „de a fixa toate forțele dușmane ce se găsesc în față și de a preîntâmpina orice încercare de atac din partea inamicului”.

În ziua de 8/21 iulie 1917 a fost emis Ordinul de operații nr. 18667 al Armatei 2 române care preciza modalitatea declanșării ofensivei: „Mâine 9 iulie va începe acțiunea ofensivă hotărâtă cu Ordinul de operații nr. 1638 din 20.06.1917, după cum urmează: 1. Artileria destinată a bombarda întăririle dușmane, în sectorul de atac, va deschide focul la ora 12 și-l va continua în așa mod, ca până poimâine, 10 iulie, ora 20, completa dezorganizare a întăririlor primei linii dușmane să fie terminată”.

În dimineața zilei de 11/24 iulie 1917, la ora 3 și 50 minute, artileria a lungit tragerea, iar infanteria a pornit la ofensivă. Atacând cu baioneta la armă, ostașii români au trecut prin breșele realizate de artilerie sau de grupele special instruite în distrugerea rețelelor de sârmă ghimpată.
În această perioadă, divizia de infanterie aflată sub comanda generalului de brigadă Alexandru Mărgineanu, a rupt apărarea inamică între cota 536 și localitatea Mărăști, apropiindu-se de obiectivul ordonat. De pe aliniamentul atins se putea bate cu foc inamicul de pe toată Valea Șușiței În acdrul acțiunilor de luptă întreprinse de această divizie s-au remarcat Regimentul 2 Vânători, Regimentul 4 Infanterie și Regimentul 22 Infanterie.

Lupte deosebit de violente s-au desfășurat și în zona localității Mărăști, sector în care Regimentul 22 Infanterie a executat o manevră de învăluire. Fixând adversarul doar cu două companii, care au atacat ulterior frontal, regimentul a manevrat cu două batalioane pe la nord de localitate, unindu-și eforturile cu ale Regimentului 2 Vânători, în flancul drept, și ale Regimentului 30 Infanterie, la stânga. După lupte grele, ostașii din Regimentul 22 Infanterie, sub comanda locotenent-colonelului Alexandru Gheorghiu, au reușit să ajungă pe creasta care domina dinspre vest localitatea Mărăști, de unde au deschis focul asupra flancurilor inamicului și au atacat în spate forțele fixate de cele două companii, care au atacat dinspre est și sud de Mărăști. În urma acestor atacuri, inamicul s-a retras din centrele de rezistența din zona localității Mărăști și de pe dealul Mănăstioara.

Situația primelor zile de ofensivă

În prima zi de ofensivă, pe direcția loviturii principale s-a reușit ruperea frontului inamic într-un sector de peste 10 km, pătrunzându-se în dispozitivul defensiv al acestuia pe o adâncime de 2,5-3 km, realizându-se un succes important. Forțele române au capturat peste 1500 de prizonieri și o importantă cantitate de armament, muniții și diverse alte materiale, iar aliații aproximativ 500 prizonieri, alimente și armament.

Această situație l-a determinat pe arhiducele Iosif să raporteze, chiar a doua zi, la Marele Cartier General austro-ungar, următoarele: „La 11 iulie, după cea mai vie pregătire de artilerie, inamicul cu o superioritate de forțe de infanterie, pleacă la atac pe întregul front al Diviziei 218 Infanterie. În luptă disperată, linia noastră subțiată este respinsă. Pe un teren foarte greu și sub presiunea celui mai tare foc de artilerie inamic, contraatacurile noastre au avut prea puține rezultate. Artileria noastră a fost decimată, iar infanteria a suferit foarte mari pierderi”.

În contrast, în seara zilei de 11 iulie, generalul Alexandru Averescu adresa luptătorilor din Armata 2 română următorul Ordin de Zi: „Ofițeri, subofițeri, caporali și soldați. Astăzi v-ați purtat cu toții ca niște adevărați bravi. Ați izgonit pe dușman din pozițiunile lui atât de puternic întărite, ați făcut numeroși prizonieri și ați luat tunuri, arme și munițiuni. Vă mulțumesc și fiți încredințați că țara este mândră de voi”.

În noaptea de 11/24 iulie, la ora 23 și 50 minute, comandantul Armatei 2 române a transmis trupelor din subordine Ordinul de operații nr. 1920 în care se preciza: „Mâine 12 iulie se va continua acțiunea ofensivă pentru a respinge cu desăvârșire pe adversar de pe culmea dealului Puturoasa, pentru a aduce stânga armatei pe înălțimile de pe stânga pârâului Vizandea. Acțiunea pe culmea Fântâna Puturoasa va începe în revărsatul zorilor printr-un puternic bombardament de artilerie”.

În zorii zilei de 12/25 iulie, Brigada 12 Infanterie, care acționa pe direcția loviturii principale, a ajuns la vest de Poiana Încărcătoarea și dealul Fântâna Puturoasă, iar Divizia 1 Infanterie și Divizia 3 Infanterie au reușit să atingă, până în seara zilei următoare, aliniamentul Dealul Mare, Câmpuri, Vizandea, Livezi. În fâșia Corpului 4 Armată, Divizia 8 Infanterie și Brigada 11 Infanterie au cucerit Dealul Mărioare, silind inamicul să se retragă. În a doua zi a ofensivei, forțele Armatei 2 română au pătruns, în medie, 2 km în dispozitivul inamicului, creând condiții favorabile pentru continuarea ofensivei.

După alte cinci zile de lupte crâncene, în după-amiaza zilei de 17/30 iulie 1917, la ora 13 și 30 minute, generalul Alexandru Averescu făcea cunoscut, prin Ordinul de operații nr. 2050 că „în urma respingerii necontenite a dușmanului Armata a putut pune picior solid, afară de mici excepțiuni, pe linia pe care își propusese a se opri, și anume: Măgura Cașinului-muntele Seciului (cota 1171)-Sboina Neagră-Tiua Neagră-Tiua Golașă-Tulnici-Bîrsești-Valea Sărei”.

În șapte zile de lupte, Marile Unități ale Armatei 2 rămâne au nimicit forțele principale ale „Grupului General Ruiz”, i-au provocat mii de morți, i-au capturat 32 ofițeri, 2761 trupă și un bogat material de război. Victoria românească de la Mărăști a fost plătită cu prețul vieții a 36 de ofițeri și 1424 soldați, înregistrându-se și 73 ofițeri și 3346 soldați răniți și dispăruți.

Registration

Aici iti poti reseta parola