Leonard T. Schroeder Jr. deține un loc unic în istorie ca primul soldat aliat care a pus piciorul în Normandia în Ziua Z. Nava sa de debarcare a fost printre primele care au ajuns la Utah Beach, unde și-a condus oamenii, sub focul puternic al inamicului, la țărm.
Acțiunile lui Schroeder și cele ale trupelor care au debarcat în Franța în acea zi au schimbat cursul celui de-al Doilea Război Mondial, marcând începutul sfârșitului stăpânirii Germaniei asupra Europei.
Cine a fost Leonard T. Schroeder
Născut în Linthicum Heights, Baltimore, Maryland, la 16 iulie 1918, Leonard T. Schroeder a fost un sportiv talentat, cu abilități excepționale de conducere. În timp ce mergea la Universitatea din Maryland cu o bursă completă, s-a implicat în programul Corpului de pregătire a ofițerilor de rezervă (ROTC), ceea ce l-a determinat să primească o acreditare ca sublocotenent în 1941.
Înainte ca Statele Unite ale Americii să intre în al Doilea Război Mondial, Schroeder a antrenat soldați în Regimentul 8 Infanterie, Divizia 4 Infanterie la Camp Gordon, Georgia. În momentul în care națiunea a intrat în conflict, el era la comanda Companiei de pușcași de infanterie F, Batalionul 2, care se antrena în Florida.
Primul soldat aliat care a pășit în Normandia în Ziua Z
În dimineața zilei de 6 iunie 1944, Leonard T. Schroeder se afla la bordul primei ambarcațiuni de debarcare, cunoscută sub denumirea de Landing Craft, Vehicle, Personnel (LCVP), care a ajuns pe plaja Utah, aceeași care îl transporta și pe generalul de brigadă Theodore Roosevelt, Jr., fiul fostului președinte american Teddy Roosevelt. Pe măsură ce primul val de vase se apropia de țărm, sprijinul aerian aliat bombarda pozițiile germane, creând cratere în sol și pe fundul mării, ceea ce a forțat LCVP-ul lui Schroeder să se oprească și să coboare rampa.
Căpitanul armatei americane a condus apoi oamenii din Compania de Infanterie F prin apa adâncă până la talie, ținându-și armele deasupra capului pentru a le păstra uscate. Apele agitate și focul intens al inamicului au făcut ca debarcarea să fie periculoasă, dar determinarea lor nu a scăzut niciun moment.
Misiunea Companiei de Infanterie F era să străpungă apărarea germană și să avanseze spre interior, pentru a elibera satul Sainte-Marie-du-Mont. Deși a fost rănit de un glonț în brațul stâng, Schroeder a continuat să avanseze. Abia după ce a fost împușcat a doua oară s-a oprit, trezindu-se pe o targă după ce pierduse mult sânge.
Leonard T. Schroeder a continuat cariera în armata americană
După Al Doilea Război Mondial, Leonard T. Schroeder și-a continuat cariera militară, servind mai întâi în Japonia, ca parte a forțelor de ocupație, apoi în Coreea, Vietnam și în diverse posturi din Europa. În timpul Războiului din Coreea, a fost ofițer de operațiuni aeriene, având sarcina de a coordona atacuri aeriene și sprijin aerian pentru trupele terestre.
Serviciul militar al lui Schroeder s-a întins pe o perioadă de 30 de ani, timp în care a ocupat diverse poziții de comandă și a contribuit la strategia și instruirea militară. Curajul și leadership-ul său i-au adus numeroase distincții, printre care Silver Star cu Dispozitivul „V”, Bronze Star și Purple Heart.
În 1971, Schroeder s-a retras din Armata SUA, atingând rangul de colonel. El și soția sa s-au stabilit în Largo, Florida, unde a rămas activ în organizațiile veteranilor și și-a împărtășit experiențele cu cei dispuși să asculte. Într-un interviu cu VSD din 1994, a comentat despre acțiunile sale din Ziua Z, spunând:
„Astăzi, realizez că a fi primul om debarcat este o onoare imensă, dar nu merit mai mult decât oricare altul. Cinci dintre oamenii mei au murit acolo, în Normandia. Ei sunt singurii eroi.”
