Un secol de dispută între Turcia și Grecia: Catastrofa de la Smirna!
Era mijlocul lunii septembrie 1922, iar Smirna era în flăcări. În timpul zilelor apuse ale Imperiului Otoman și la sfârșitul Războiului greco-turc (1919-1922) care a urmat Primului Război Mondial, orașul portuar Smirna de pe coasta Mării Egee a Asiei Mici a fost incendiat de piromani. În câteva zile, cea mai mare parte a orașului a ars până la temelii – doar cartierele evreiești și musulmane au supraviețuit. În locul Smirnei, unde fusese cândva un oraș cu adevărat cosmopolit, cu cartiere evreiești, musulmane, grecești, armenești, franceze și americane, a luat naștere orașul turc Izmir, explică istoricul turc Biray Kolluoḡlu Kırlı. Dincolo de acestea, nimeni nu poate cădea de acord asupra a ceea ce s-a întâmplat cu exactitate în acel septembrie, când armata greacă s-a retras din Asia Mică, împinsă spre mare de către armata revoluționară a Tinerilor Turci, care avansa, și era dornică să pună capăt Imperiului Otoman pentru a revendica „Turcia pentru turci”.
Cine a pornit incendiile? Depinde pe cine întrebăm
Punctăm incendiile la plural din cauza că acestea au fost mai multe inițial, apoi s-au transformat într-unul singur care a provocat o uriașă catastrofă. Mii de civili au fost împinși spre malul apelor mării. De ce le-au pornit? Ardeau deja în momentul în care armata turcă își croia drum către oraș sau grecii le-au aprins pentru a-și distruge propriile case fiindcă nu voiau ca turcii să le poată lua? Au fost turcii „barbarii” care i-au alungat pe greci din oraș și au vrut să se asigure că aceștia nu vor avea case, magazine, teatre,f cafenele la care să se întoarcă? Depinde pe cine întrebăm.
Profesorul Kirli ne răspunde:
„Dezbaterile privind responsabilitatea pentru dezastrul de la Izmir ocupă un loc deosebit de sensibil în memoria popoarelor din Turcia și Grecia. Istoria oficială turcă, propagată prin manualele de istorie din licee și prin emisiunile de televiziune și radio difuzate în zilele importante ale istoriei republicane, pretinde că orașul a fost incendiat de greci și armeni într-o ultimă încercare de a distruge ceea ce lăsau în urmă. Relatările grecești plasează responsabilitatea pe seama turcilor „vicioși” și „barbari”. Toate relatările găsesc, sau mai bine zis, fabrică dovezi pentru a-și susține pozițiile argumentate cu ardoare.
Într-un număr al revistei Current History din noiembrie 1922, inginerul electrician Abdullah F. Hamdi, originar din Constantinopol, care locuia la New York la acea vreme, a declarat:
„Distrugerea Smirnei prin foc a fost opera grecilor”, care, a relatat el, s-au lăudat cu planul lor de a da foc întregii țări la plecare, în loc să o lase pe mâna turcilor. Hamid și-a bazat afirmațiile pe traduceri turcești ale unor discursuri și pe Vakit, un ziar publicat la Constantinopol.
Un posibil accident
Istoricul Peter Kincaid Jensen este de părere că incendiul ar fi putut fi un accident.
„Până în prezent, nu s-a stabilit dacă incendiul a fost provocat de turci, greci, armeni sau din greșeală”, susține el, deși este greu de înțeles, având în vedere relatarea vie a lui Kırlı despre cele unsprezece incendii separate raportate în acea zi. Angajații greci ai departamentului de pompieri, ne amintește Kirli, fuseseră concediați, așa că existau „doar treizeci și șapte de pompieri în tot orașul”, cu o serie de incendii mici izbucnind peste tot în oraș:
Miercuri, 13 septembrie, spre prânz, cel puțin șase incendii au fost raportate simultan în jurul depozitelor terminalului de marfă și al stației de pasageri a Căii Ferate Aydin. În jurul prânzului, alte cinci incendii au fost raportate în jurul spitalului armean, două la clubul american și mai multe în jurul gării Kasaba. În plus, vântul a început să sufle dinspre sud-est și a împins flăcările spre cartierele Frank și Greek. Aceste incendii disparate, izbucnite în locuri diferite din această parte a orașului, s-au transformat în cele din urmă într-un dezastru de proporții.
Incendiul i-a forțat pe greci, armeni și alți locuitori europeni să iasă din casele lor și să coboare dealul. S-au adunat cu zecile, așteptând pe malul mării ajutorul bărcilor de salvare care, pentru unii, nu a mai venit niciodată. Aceasta este povestea Smirnei din punctul de vedere al grecilor.
Se estimează că aproximativ 100.000 de oameni au murit în timpul Catastrofei de la Smirna.
Într-adevăr, haosul a precedat incendiul – mii de refugiați care fugeau de pe frontul de est și de armata turcă apăruseră în Smirna cu câteva săptămâni înainte de izbugnirea incendiului și de sosirea armatei turcești. Kirli îl citează pe „unul dintre observatorii care se afla pe una dintre navele de război britanice” din port:
„A fost un lucru terifiant de văzut chiar și de la distanță. Se auzea cel mai îngrozitor țipăt pe care ți l-ai putea imagina vreodată. Cred că mulți oameni au fost împinși în mare, pur și simplu din cauza mulțimii…Mulți au sărit în mare, fără îndoială, din pură panică.”
Oricare ar fi fost cauza incendiului, se estimează că aproximativ 100.000 de oameni au murit în timpul Catastrofei de la Smirna. Douăzeci și cinci de mii de case, magazine, întreprinderi și clădiri guvernamentale au fost distruse. Acest lucru a creat o criză a refugiaților de proporții epice. Dintre cei aproximativ 200.000 de oameni strămutați, peste 90% erau greci, potrivit lui Kirli.
