Cum i-a forțat Hrușciov pe americani să renunțe la rachetele din Turcia în schimbul siguranței naționale
În 1959, Fidel Castro și revoluționarii săi au răsturnat guvernul cubanez și au preluat frâiele puterii. Noul guvern cubanez a devenit rapid aliat apropiat cu Uniunea Sovietică, ca urmare a decizie lui Castro de a îmbrățișa ideologia marxist-leninistă. Acest lucru a alarmat
Statele Unite, care au văzut în Cuba o potențială amenințare la adresa securității sale naționale.
În aprilie 1961, SUA au susținut o încercare de invadare a Cubei, o contrarevoluție, dar invazia din Golfului Porcilor a eșuat. Liderul sovietic, Hrușciov a văzut o oportunitate de a contrabalansa avantajul nuclear al SUA prin plasarea de rachete în Cuba. În mai 1962, navele sovietice au început să livreze în Cuba rachete, inclusiv rachete balistice cu rază intermediară (IRBM) capabile să ajungă pe teritoriul american.
Pe 14 octombrie 1962, un avion de spionaj american a descoperit rachetele din Cuba
Președintele John F. Kennedy a convocat imediat un grup dintre cei mai apropiați consilieri ai săi pentru hotărî cum vor răspunde SUA. Grupul, cunoscut sub numele de Comitetul Executiv al Consiliului de Securitate Națională (EXCOMM), a luat în considerare mai multe opțiuni, inclusiv o lovitură militară, o blocada navală sau calea diplomatică. După o săptămână tensionată de deliberări, Kennedy a anunțat pe 22 octombrie că SUA vor institui o carantină navală în jurul Cubei pentru a împiedica navele sovietice să livreze mai multe rachete. El a avertizat că orice rachetă sovietică lansată din Cuba va fi văzută ca un atac asupra Statelor Unite, declanșând un răspuns pe măsură.
Hrușciov a negat implicarea URSS în plasarea rachetelor în Cuba, lăsând de înțeles că este gata să meargă la masa tratativelor. În următoarele câteva zile, tensiunile au continuat să crească pe măsură ce ambele părți se pregăteau de război. Pe 24 octombrie, o navă a Marinei SUA, USS Montgomery, a interceptat un submarin sovietic care încerca să încalce carantina.
Marina SUA a aruncat încărcături de adâncime asupra submarinului, iar echipajul sovietic a luat în considerare lansarea unei torpile nucleare ca răspuns. Pe tot parcursul crizei, Kennedy și Hrușciov au comunicat în încercarea de a găsi o soluție pașnică. Pe 26 octombrie, Hrușciov a trimis o scrisoare prin care se oferea să dezafecteze rachetele cubaneze dacă SUA scoteau rachetele din Turcia. După multe dezbateri, Kennedy a fost de acord cu înțelegerea, iar criza a luat sfârșit.
Criza rachetelor din Cuba a avut un impact profund asupra relațiilor internaționale. Gestionarea crizei de către Kennedy a fost lăudată la nivel mondial, iar prestigiul acestuia a crescut. Criza a arătat lumii cât de aproape era de izbucnirea unui război nuclear și a condus la o nouă eră a relațiilor dintre cele două superputeri. A fost o dovadă a puterii diplomației și a nevoii de cooperare internațională într-o lume bipolară.
