O istorie confuză
Unul dintre aceștia este Nero Claudius Caesar Augustus Germanicus sau mai simplu, Nero. Majoritatea relatărilor despre domnia sa provin de la dușmanii săi, lucru care poate conferi o serie de întrebări privind veridicitatea informației.
Potrivit relatărilor, Nero ar fi fost adoptat la vârsta de doi ani de către unchiul său, împăratul Claudius, aducându-l astfel pe linia tronului roman, la acea dată fiind vorba despre o monarhie ereditară. Când Claudius a murit, Nero a preluat tronul la vârsta de 16-17 ani, în 54 d.Hr, devenind al cincilea împărat roman al dinastiei Iulio-Claudiene.
Scriitorii romani Tacitus, Suetonius și Cassius Dio susțin că Nero și-ar fi omorât propria mamă, pe Agripina, în momentul în care a devenit interesată de tronul său. Ulterior, aceștia au susținut că Nero l-ar fi ucis și pe fratele său vitreg Britannicus, în vârstă de 13 ani, pentru a fi sigur că nu există cineva care să dorească să îi ia locul. Un alt istoric roman, Josephus, susține că tot ceea ce s-a scris despre Nero nu ar fi fost adevărat.
Cassius Dio, un vechi dușman al lui Nero, a susținut că acesta ar fi declanșat Marele incendiu din Roma, dorind să distrugă orașul, Tacitus susținând această legendă prin declarația că Nero ar fi „cântat” în timp ce orașul ardea. Alte relatări prezintă că Nero nu ar fi fost în oraș în momentul în care a început focul, iar atunci când a aflat, s-a implicat pentru a ajuta la salvarea orașului. Cu toate acestea, după ce Roma a ars, Nero a construit un nou palat pe terenul distrus de foc.
După distrugerea Romei, a izbucnit o persecuție împotriva creștinilor. Un zvon istoric sugerează că însuși Nero a fost cel învinovățit pentru incendiu, însă și această poveste este pusă sub semnul întrebării.
Un lucru cert este că Nero a fost un om paranoic și delirant, deoarece viața oricărui împărat roman a fost nelipsită de amenințări cu moartea și tentative de asasinat. În 2020, Cayce Walker, cărturarul Universității din Mary Washington, a scris că Nero ar fi putut fi bolnav mintal. „Într-un stadiu avansat de psihoză, Nero ar fi putut delira, preluând rolurile personajelor pe care le-a jucat pe scenă”.
Sfârșitul tragic al unui împărat
Dacă restul poveștilor pot fi puse la îndoială, un alt lucru cert este înrăutățirea relațiilor dintre Nero și Senat. La 8 iunie a fugit sperând că va găsit susținere în provinciile orientale, însă pretorienii au refuzat să îl ajute. Când soldații au venit să-l aresteze, Nero a decis să se sinucidă, secretarul său personal ajutându-l.
Prin urmare, Nero a murit pe 9 iunie 68 d.Hr. la vârsta de 30 ani, trupul său fiind depus în mormântul Domițiilor de pe Colina Pinciana. A fost așezat într-un sarcofag de profit și i s-a construit un altar din marmură.
