În acel prim discurs, președintele, ca reprezentant al primei puteri economice a lumii, neutră pe atunci, preconiza „a peace without a victory” („o pace fără victorie”), spre marea indignare a numeroși actori politici.
Ulterior, însă, Statele Unite au fost nevoite să se angajeze în conflict de partea Antantei franco-britanice. Ceea ce a determinat Washingtonul să se răzgândească, luând în calcul o pace după o victorie.
Aceasta este tema noului discurs.
Președintele Democrat enunță astfel un program în 14 puncte pentru a pune capăt Primului Război Mondial.
Primele cinci puncte, cu miză generală, preconizează încetarea diplomației secrete, libertatea mărilor, liberul-schimb, reducerea armamentelor și dreptul popoarelor colonizate la independență.
Al șaselea punct, mai lung, se referă la Rusia bolșevică, promițându-i-se indulgență și asistență.
Punctele următoare se referă la reglementarea conflictului: revenirea la neutralitate a Belgiei, restituirea către Franța a regiunii Alsacia – Lorena, crearea unui stat polonez independent în numele dreptului popoarelor la autodeterminare.
Președintele Wilson ia în considerare menținerea Imperiului Austro-Ungar, cu o largă autonomie a popoarelor, dar își va schimba opinia.
Liderul american sugerează ca Poloniei să i se asigure un acces la mare. Revendicarea Germaniei lui Hitler a acestui faimos coridor Danzig va sta la originea declanșării celui de-Al Doilea Război Mondial.
Ultimul punct: crearea Societății Națiunilor.
Programul președintelui Wilson este unul idealist, bazat pe principiul dreptului popoarelor de a-și hotărî singure soarta. Reversul proiectului a fost o exacerbare a naționalismului pe fondul crizei mondiale, fapt care a dus în final la un nou război mondial.
