Un program în 14 puncte pentru o lume în război

 

Pe 8 ianuarie 1918, în Senatul american, președintele Thomas Woodrow Wilson reia și dezvoltă un discurs rostit cu un an mai devreme, pe 22 ianuarie 1917, în fața aceleiași asistențe.

În acel prim discurs, președintele, ca reprezentant al primei puteri economice a lumii, neutră pe atunci, preconiza „a peace without a victory” („o pace fără victorie”), spre marea indignare a numeroși actori politici.

Ulterior, însă, Statele Unite au fost nevoite să se angajeze în conflict de partea Antantei franco-britanice. Ceea ce a determinat Washingtonul să se răzgândească, luând în calcul o pace după o victorie.

Aceasta este tema noului discurs.

Președintele Democrat enunță astfel un program în 14 puncte pentru a pune capăt Primului Război Mondial.

Primele cinci puncte, cu miză generală, preconizează încetarea diplomației secrete, libertatea mărilor, liberul-schimb, reducerea armamentelor și dreptul popoarelor colonizate la independență.

Al șaselea punct, mai lung, se referă la Rusia bolșevică, promițându-i-se indulgență și asistență.

Punctele următoare se referă la reglementarea conflictului: revenirea la neutralitate a Belgiei, restituirea către Franța a regiunii Alsacia – Lorena, crearea unui stat polonez independent în numele dreptului popoarelor la autodeterminare.

Președintele Wilson ia în considerare menținerea Imperiului Austro-Ungar, cu o largă autonomie a popoarelor, dar își va schimba opinia.

Liderul american sugerează ca Poloniei să i se asigure un acces la mare. Revendicarea Germaniei lui Hitler a acestui faimos coridor Danzig va sta la originea declanșării celui de-Al Doilea Război Mondial.

Ultimul punct: crearea Societății Națiunilor.

Programul președintelui Wilson este unul idealist, bazat pe principiul dreptului popoarelor de a-și hotărî singure soarta. Reversul proiectului a fost o exacerbare a naționalismului pe fondul crizei mondiale, fapt care a dus în final la un nou război mondial.