Se vorbea mult nemțește, mai ales între evrei și alți negustori, cei mai mulți boieri știind și ei germana.
Țiganii robi erau folosiți ca bucătari și servitori.
Boieroaicele se îmbrăcau de la Paris, unde trimiteau chiar albiturile lor pentru a fi spălate. Dar de jur împrejur aveau slugi de o murdărie respingătoare.
Boierii se ocupau de obicei cu jocurile de noroc și cu femeile. Se înconjurau de tot luxul posibil, maimuțărind moda franceză.
Domnul, Grigore Ghica, nu ieșea decât în trăsura de gală, cu mulți servitor îmbrăcați în haine aurite.
Boierii mari se întreceau în frumusețea trăsurilor și cailor.
Populația era estimate la 60.000 de locuitori, dintre care jumătate erau evrei.
Două hoteluri
Hoteluri și birturi erau puține înainte de 1854. Se aflau numai hotelurile Petersburg și Viena, hanul Misir ținut de un armean, precum și un „Brauhaus” în Păcurari, nepunând la socoteală negustorii de vin și crâșmarii.
Ca urmare a ocupației austriece se deschiseseră însă mai multe restaurante noi, ca „zur Leipzig”, „zur Stadt Arad”. Tot de pe atunci datau stabilimentele Heck și Binder.
La Binder era singurul biliard din tot Iașiul. O trupă italiană dădea reprezentații de operă, dar cu repertoriu sărac.
Mândria Iașiului era „le Quartier Noble”, Copoul, unde se aflau palatele boierești. Strada Copului era singura din oraș pe unde se putea umbla pe ploaie.
Aproape toate bisericile erau înconjurate de cimitire.
Locuințele celor săraci din mahalale, adică casele țărănești, erau curate pe afară, însă mai puțin la interior.
Țiganii locuiau în bordeie sau făcându-și gropi în pământ.
De canalizare nici nu putea fi vorba.
Plin de escroci
Oameni de afaceri cinstiți veneau puțini în Iași, însă era plin de escroci, care distribuiau bacșișuri însemnate și se îmbogățeau peste noapte.
Așa, de pildă, un antreprenor francez a obținut concesiunea pentru a pava străzile Iașiului cu „un pavagiu modern de lemn”.
A pus niște butuci de lemn peste noroi care s-au stricat rapid, însă deja antreprenorul trecuse granița cu buzunarele pline.
Străzile erau în asemenea hal încât o trăsură de aprovizionare a armatei austriece a fost părăsită întreaga iarnă pe drumul din Păcurari, fără a putea fi despotmolită.
Sursa: I. G. Caragea, Un ofițer austriac despre Moldova – pe la 1854
FOTO: Tabara militara rusa în Moldova 1854, foto Ludwig Angerer
