Mihail Bakunin, cunoscut ca „tatăl anarhismului modern”, s-a născut la 30 mai 1814, la Priamuhino, într-o familie aristocrată rusă. A studiat la Sankt Petersburg şi a devenit ofiţer de cavalerie.
Are o revelație în ceea ce privește despotismul militar și este influențat de scrierile lui Hegel. Observă mai departe despotismul țarului și este revoltat că patriarhul Rusiei susține politica țarului.
Aduce acuzații la adresa sistemului de învățământ.
A călătorit în Europa Occidentală şi a participat la revoluţiile ce au marcat anul 1848. După ce a luat parte la Congresul Slavilor de la Praga, a scris manifestul „Apel către slavi” în 1848.
Arestat pentru activitate revoluţionară în Germania în 1849, a fost expulzat în Rusia și trimis în Siberia. A evadat în 1861 şi s-a întors în Occident, unde şi-a continuat învăţăturile militant-anarhiste.
În 1869, a publicat „Regulile revoluţionare”.
În acelaşi an, Bakunin a plecat la Lyon, încercând să-l transforme într-un centru revoluţionar. La Internaţionala I din 1872 a intrat într-o polemică, rămasă celebră, cu Karl Marx, despre rolul statului în socialism, care a dus la dezbinarea mişcării revoluţionare europene.
A fost expulzat din Franţa, ajungând în Elveţia. A participat la Comuna din Paris şi, dezamăgit de eşecul acesteia, în 1873 a publicat ultima sa carte, „Statul şi anarhia”.
A murit la 1 iulie 1876, la Berna, în Elveţia.
Bakunin este o figură majoră din istoria anarhismului, un adversar al marxismului, în special al dictaturii proletariatului.
Predicția sa că regimurile marxiste ar fi dictaturi cu un singur partid asupra proletariatului, nu ale proletariatului, a fost confirmată în toate regimurile comuniste.
Bakunin a avut o influență semnificativă asupra unor gânditori precum Peter Kropotkin, Errico Malatesta, Herbert Marcuse, EP Thompson, Neil Postman și AS Neill, precum și asupra unor organizații sindicaliste precum Wobblies, anarhiștii din războiul civil spaniol și anarhiștii contemporani.
Bakunin continuă să influențeze anarhiști precum Noam Chomsky
