Spionul Aslan, dat în vileag de Pacepa la Athenee Palace. Apare şi Elena Ceauşescu

 

În 1975, inginerul chimist Octavian Dejan a anchetat într-un caz de spionaj economic de la Combinatul Petrochimic Piteşti, fapt pentru care la un moment dat a ajuns faţă-n faţă cu generalul Ion Mihai Pacepa, fost șef adjunct al Departamentului de Informații Externe (spionaj) a României comuniste și consilier personal al președintelui Nicolae Ceaușescu. Conform interviului […]

În 1975, inginerul chimist Octavian Dejan a anchetat într-un caz de spionaj economic de la Combinatul Petrochimic Piteşti, fapt pentru care la un moment dat a ajuns faţă-n faţă cu generalul Ion Mihai Pacepa, fost șef adjunct al Departamentului de Informații Externe (spionaj) a României comuniste și consilier personal al președintelui Nicolae Ceaușescu.

Conform interviului pe care Octavian Dejan l-a acordat pentru jurnaluldearges.ro în urmă cu 8 ani, dosarul de spionaj s-a terminat, printre altele cu o condamnare la 18 ani închisoare pentru Aslan Vintilă Nerva Traian-Mihai, șef serviciu în cadrul Petrochimiei. Dejan a început să obţină primele rezultate remarcabile în anul 1972. Atunci și-a brevetat primul procedeu de preparare a unui ierbicid. „Printre primii care mi-au experimentat ierbicidele a fost Lică Bărbulescu (cumnatul lui Nicolae Ceaușescu), care era președintele IAS Scornicești. El era coordonat de către Institutul de Cercetări Albota, de dr. Cremenescu, iar acolo, la IAS, acesta avea doi doctori agronomi, dintre care îmi amintesc doar pe unul, pe dr. Nicolae.

Erau condamnați la locul de muncă pentru activitate legionară. Lică Bărbulescu se lăuda că a adus Bărăganul la Scornicești, se lăuda cu rezultatele mele. Ulterior am dezvoltat colaborarea cu marile unități agricole. Astfel că în fiecare județ aveam cel puțin două mari unități agricole care îmi experimentau produsele-pilot. Aceste produse le primeau gratis, cu condiția ca la sfârșitul anului biologic să-mi comunice rezultatele (an biologic = an de vegetație).”

Inginerul Dejan

Trei ani mai târziu, după ce atinsese apogeul carierei științifice, pentru Octavian Dejan a urmat dezastrul: „În 1975, șeful serviciului Cercetări, Aslan Vintilă Nerva Traian-Mihai (căruia apropiații îi spuneau Ţuţu) mi-a cerut să-i pun la dispoziție linia a doua de ierbicide, ca să experimenteze o invenție realizată la laborator de ing. Valiu Cornelia.

M-am opus categoric, pentru că fabricația ierbicidelor se realiza în mediu alcalin și toate cele două linii ale piloților erau pentru acest mediu. Iar invenția lui Valiu Cornelia se realiza în mediu puternic acid (acid fosforic). A intervenit directorul general Costache Sava, care mi-a impus să le pun la dispoziție linia a doua de rezervă. Inevitabilul s-a întâmplat.

Au fost distruse autoclava de reacție, emailată, din import, care costase cca. 400.000 lei (pe vremea când o Dacie costa 70.000 lei), plus încă vreo trei rezervoare din inox cărora le-a cedat sudura. Constatând dezastrul, m-am dus la directorul general, care a refuzat să mă primească. Am apelat la ICECHIM, cu care eram în relații științifice bune. Aceștia au făcut analiza acidului fosforic și au stabilit că acesta conținea acid fluorhidric, care dizolvase emailul autoclavei de fabricare a ierbicidelor.

După cca. o săptămână, m-a chemat directorul general Sava la el în birou. Mi-a prezentat rezultatele unei echipe care investigase cazul și, foarte împăciuitor, m-a rugat să nu mai fac valuri la Bucureşti că îmi va repara el autoclava. Ceea ce nu s-a realizat, în final.”

La finalul discuției, inginerul Dejan a primit de la cu directorul general 3 dosare. Costache Sava i-a spus să le studieze, dar i-a menţionat că această chestiune nu reprezintă o urgență. Şi cum inginerul avea alte priorităţi, dosarele au fost sortate chiar în mapa cu dosare care nu erau prioritare. Dejan nici măcar nu s-a uitat peste conținutul lor.

„Secretul unor invenții unice, vândut unei firme germane. La scurt timp după această discuție și de la primirea celor trei dosare, inginerul avea să constate cu stupoare că, într-una dintre zile, la ieșirea de la serviciu, un autoturism Volga, negru, îl aștepta în fața porții combinatului.

Inginerul povestește cum un ofițer de Securitate l-a oprit, spunându-i că este nevoie să vină cu el la secție și l-a introdus în autoturismul negru, cu care l-a condus la sediul Securității Argeș. Acolo a fost luat la întrebări despre cele trei dosare: dacă știe ce conțin, ce legături are el cu firma Hochst din Germania, unde sunt dosarele.

«Acolo am fost chestionat cu privire la cele trei dosare pe care le primisem de la directorul Sava și le-am răspuns că dosarele sunt la uzină, la mine în birou, în mapa cu dosare neurgente», continuă povestea inginerul Dejan. S-a întors la birou însoțit de ofițerii de Securitate, iar acolo le-a înmânat acestora dosarele primite de la director. Nu mică i-a fost uimirea și stupefacția când dosarele au fost deschise de un securist, care i le-a pus în față și i-a fost dat astfel să vadă trei dintre produsele pe care le brevetase ca invenții personale prezentate, în acele dosare, în paralel cu produsele realizate de firma germană, după studierea produselor sale, dar la o calitate superioară.

Era vorba de ierbicide de ultimă generație, produse în care statul român investise o grămadă de bani și care fuseseră «livrate» concurenților germani. Dar ce aveau atât de special ierbicidele brevetate de către inginerul Octavian Dejan, încât să fie atât de vânate de către nemți? «Începusem să inventez niște produse care nu existau pe plan internațional.

Ierbicide cu biostimulatori de creștere pentru plantele de cultură. Am început cu cele pentru cultura porumbului, unde am obținut niște rezultate fantastice. Am descoperit sinergismul în aplicarea ierbicidelor. E un fenomen care există la medicamente, combinații de substanțe cu efect mult mai puternic decât pentru fiecare ingredient activ în parte. Deoarece cloraminotriazinele aveau timp de remanență relativ lung, de aproape doi ani de zile.

Adică după porumb, spre exemplu, nu se putea cultiva grâu, soia sau floarea soarelui, care erau distruse de produsele remanente active, ca şi cum ar fi fost buruieni. Ultima linie de cercetare era combinația de ierbicide cu agenți de chelatizare. Agenții de chelatizare favorizau extragerea microelementelor din sol (se micșora astfel foarte mult doza de îngrășăminte care trebuiau aplicate).», explică cercetătorul.

Directorul Sava

«M-am dus în secție să fac investigații despre cum au ajuns produsele mele în Germania. Soția, care era șefa laboratorului, a venit la mine și mi-a spus că ea le-a dat produsele din dispoziția directorului general. Secretara o sunase și îi spusese că eu știam de dispoziția asta și că sunt de acord. M-am dus ață la directorul general Costache Sava (foto). Am avut o discuție foarte aprinsă cu el. În final mi-a cerut să-mi dau demisia sau mă destituie el. Mi-am dat demisia acolo, pe loc, la secretariat, din funcția de șef de secție.», continuă Octavian Dejan.

ICECHIM-ul încearcă mușamalizarea cazului. «Din clasa de salarizare de 34 m-au retrogradat la 27. Nici măcar inginer principal nu mai eram, ci inginer 2. N-am comentat. Cei de la ICECHIM m-au chemat la ei și mi-au cerut ca în cercetarea Procuraturii militare (pentru că era vorba de un caz de spionaj industrial) să nu spun  nimic.

Cei de la Securitate m-au trimis cu  col. Florea Micutelu la București, la Athenee Palace. Acolo, la etajul 1, într-un salon, l-am cunoscut pe generalul Ion Pacepa. Acesta mi-a spus că e inginer chimist, ca și mine de altfel. Acolo, Pacepa mi-a spus pe șleau că șeful serviciului Cercetări, Aslan, a spionat pentru o putere străină şi că acest lucru s-a aflat după ce firma germană Hochst i-a oferit Elenei Ceauşescu un set de utilaje de laborator pentru condiționarea pesticidelor.

Pacepa mi-a mai spus că Aslan nu va fi condamnat pentru spionaj industrial spre a nu se face valuri pe problema aceasta, ci pentru distrugerea liniei a doua de fabricare a ierbicidelor triazinice. Generalul era foarte bine documentat și mi-a recomandat să plec din Combinatul Petrochimic Pitești și, dacă se poate, și din județ, pentru că cei de la ICECHIM-ul condus de tovarăşa Elena Ceauşescu sunt răzbunători. Exact așa mi-a spus.», mai spune inginerul Dejan.

Ca urmare a cercetărilor făcute în acel dosar, inginerul Dejan mai spune că lui Nerva Traian-Mihai Aslan i s-a retras calitatea de membru de partid. Urmând sfatul generalului Pacepa, Octavian Dejan a plecat de la Combinatul Petrochimic Pitești și și-a găsit un post de inginer în chimia produselor alimentare la fabrica de conserve de la Topoloveni. Asta până când, într-o bună zi, s-a pomenit chemat de generalul Ion Dincă, zis Ion Teleagă, care, la vremea aceea, era prim-secretarul județului Argeș.

Inginerul Dejan ne-a povestit şi cum s-au desfășurat lucrurile după întâlnirea cu generalul Dincă: «El mi-a comunicat că a dat dispoziție la Combinatul Petrochimic Pitești să mi se dea transferul în interes de serviciu, începând cu 1 ianuarie 1976 și că a dat dispoziție să fiu angajat la Institutul de Tehnologii Nucleare Colibași. Având până atunci încă trei luni de zile la dispoziţie, mi-am făcut lichidarea și am îndosariat peste 15.000 de file, cu invențiile mele, pe care le-am predat, cu borderou, la arhiva Combinatului Petrochimic Pitești, ca documente secrete de serviciu.

În 1976, m-am angajat la Institutul de Tehnologii Nucleare de la Mioveni. Soția n-a mai putut rămâne nici ea, la Petrochimie, pentru că o șicanau, așa că am angajat-o și pe ea, tot cu transfer, la institut.» Octavian Dejan mai spune că a aflat că Procuratura militară l-a trimis în judecată, în 1975, pe inginerul Aslan Vintilă Nerva Traian-Mihai, care a și fost condamnat la 18 ani de închisoare (din care opt ani și jumătate cu executare), pentru spionaj economic și subminarea economiei naționale. Despre acest inginer Aslan, inginerul Dejan își mai amintește că era nepotul unui mare lider liberal din zona Beiușului, numit Cosma”, se arată pe jurnaluldearges.ro.

explicaţie foto: Pacepa şi Elena Ceauşescu