În cadrul unor întâlniri de mare taină cu Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, Calinic Argeșeanu, Elena Bărbulescu şi-a descărcat sufletul de cele mai grele poveri, printre care şi cele referitoare la temerile familiei Ceauşescu despre pierderea puterii şi finalul dictaturii ei.
Conform celor scrise de Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, Calinic Argeșeanu, în cartea „Toată vremea-și are vreme”, (volumul al III-lea, tipărit la Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, în 2013) Elena Ceauşescu – devenită Elena Bărbulescu după căsătoria cu ministrul Agriculturii, Vasile Bărbulescu – aflase în 1989, nu se ştie prin ce împrejurări, că toată familia Ceauşescu era pândită de mari pericole.
Principalul vizat era Nicolae Ceauşescu, preşedintele Republicii Socialiste România şi liderul Partidului Comunist Român încă din 1965, când preluase puterea de la răposatul Gheorghe Gheroghiu-Dej. Confesiunile Elenei Bărbulescu nu erau o premieră pentru Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, care avusese ocazia s-o cunoască pe cea care conducea Oltenia cu mână de fier la puţin timp după ce fusese ales arhiereu-vicar al Episcopiei Râmnicului şi Argeşului, cu titlul Argeşeanul şi cu reşedinţa la Mănăstirea Curtea de Argeş (30 septembrie 1985).
Elena Bărbulescu: „Nu ştim nici noi cât mai trăim.”
„Acum mi-am dat seama de rostul vizitei la Mănăstirea Curtea de Argeş. Pe la începutul anului 1989, când silea să ne grăbim cu lucrările la Mănăstirea Brâncoveni, am auzit-o zicând: «Să ne grăbim cu lucrările că se schimbă vremurile. Şi nu ştim nici noi cât mai trăim, că nu suntem veşnici aici pe pământ.» Mi s-au părut vorbe cu totul bizare, mai ales că le pronunţa cu un fel de temere şi glas scăzut.
Mai târziu aveam să înţeleg cuvintele ei spuse, mai încet, ca să nu se audă prea departe. Elena Bărbulescu era bucuroasă când Episcopul Gherasim a vizitat paraclisul cimitirului din Scorniceşti, construit din nou, prin grija ei, pictându-se în interior membrii din familia sa. Se mergea după aceea la mormintele părinţilor, bine îngrijite, cu cruci şi borduri de marmură, din care la Revoluţia din 1989 s-a ales praful fiind profanate cu înverşunare.
Elena Ceauşescu, cerberul de lângă Nicolae Ceauşescu
Într-una dintre vizite, când se plângea de nemulţumirea românilor pentru măsurile aspre şi nepopulare ale fratelui său, preşedinte de Ţară, i-am spus, cu oarecare curaj, văzându-i sinceritatea care m-a surprins: «Spuneţi Preşedintelui, fratele dumneavoastră, când vă întâlniţi, să aibă grijă ca românii să nu sufere de frig, să aibă program prelungit la televiziune (erau doar două ore de la 20-22), să nu se mai stea la cozi interminabile pentru alimente şi aprobarea ca să se meargă liber în străinătate, cum se procedează, de mulţi ani, la iugoslavi, vecinii noştri.»
«Foarte rar am ocazia să mă întâlnesc cu fratele meu. Nu-l lasă Elena Ceauşescu să vorbească cu nimeni dintre rudele noastre şi nici cu fraţii şi cu surorile. Face un mare scandal şi nu-l slăbeşte din ochi. Doar când vine la Scorniceşti, mai reuşesc, din când în când, să mai schimbăm câteva vorbe şi atunci pe furiş, când nu ne zăreşte ea. A pus picioarele pe capul lui. Este o mare nenorocire.»
Limbaj trivial folosit de Elena Ceauşescu
Am rămas uimit. Mă uitam cu milă la sora lui Ceauşescu care îmi făcea confidenţe, cu mare părere de rău, că lucrurile nu se vor mai îndrepta. Ocolesc, pentru cinstirea cititorului, de a reda unele expresii pe care le folosea, din belşug şi fără reţinere, Elena Ceauşescu, la adresa cumnaţilor şi cumnatelor sale. (…) Aşa am înţeles starea lucrurilor, oarecum. Elena Bărbulescu prevedea întâmplări nefericite pentru ţară şi familia sa. Peste câteva luni îmi spune, în taină:
«Sunt schimbări politice în jurul nostru. Nici noi nu vom scăpa. Să ne grăbim cu lucrările la Mănăstirea Brâncoveni. Barem asta să rămână după noi.» N-am scos niciun cuvânt. Nu ştiam ce însemnau vorbele şi temerile Elenei Bărbulescu. În decembrie 1989, m-am lămurit, de-a binelea, înţelegând şi aluziile pe care le făcea prin 1987, referitor la mişcările de la Braşov”, a notat Înaltpreasfințitul Părinte Calinic al Argeșului și Muscelului în volumul citat.
foto: Nicolae şi Elena Ceauşescu
sursa: universulargesean.ro
