Semnificațiile ascunse ale vizitei Papei. Complot pentru asasinarea suveranului pontif, un fakenews demontat după 20 de ani de procese

 

Papii transmit un mesaj important prin fiecare vizită externă. În 2002, Ioan Paul al II-lea a demontat o teorie a conspirației. Rănirea papei, în 1981, s-a transformat într-o afacere judiciară încâlcită, cu servicii secrete, teroriști și contrabandiști de arme. După 21 de ani, suveranul pontif a vizitat Bulgaria și a spus că nu a crezut niciodată că bulgarii au conspirat pentru moartea sa.

Vineri dimineață vine în România Papa Francisc și ne pregătim ca pentru un eveniment important, spiritual, dar și politic, diplomatic. E momentul prielnic să demonstrăm că vizitele suveranilor de la Vatican în țări străine au semnificații dincolo de cele declarate explicit în fața camerelor de luat vederi.

În 1999, când a avut loc prima vizită a unui Papă la București, Ioan Paul al II-lea a sărutat pământul și a găsit României cea mai frumoasă denumire: ”Grădina Maicii Domnului”. Trei ani mai târziu, în 2002, Papa Ioan Paul al II-lea vizita Bulgaria, a doua țară ortodoxă căreia îi trecea granița. Provenit și el dintr-o țară comunistă, Polonia, Papa a avut atunci de dat un mesaj important: i-a spus președintelui Bulgariei, la o întâlnire privată, că el nu a crezut niciodată că bulgarii au fost implicați în organizarea tentativei de asasinare care l-a avut ca țintă. Asta nu înseamnă că el credea că fusese victima unui criminal singuratic, dar, așa cum avea să scrie în memoriile sale, nu considera că adevărații conspiratori fuseseră găsiți.

Papa Ioan Paul al II-lea, alături de președintele Bulgariei, în 2002

Prin acel mesaj, acest părinte care contribuise deja enorm la ”topirea” Cortinei de Fier, înainte de 1989, a ajutat și la reconcilierea dintre țări aflate ani de zile în război, un conflict rece, dar care făcuse multe victime.

Ioan Paul al II-lea se referise atunci la una dintre cele mai încurate afaceri judiciare și de spionaj din istoria recentă, operațiune în care el fusese personajul central.

 

”Filiera bulgară – mai mult decât complotul împotriva Papei”

 

Pentru publicul larg, scandalul a izbucnit din presă. Este vorba de un articol amplu, ”Filiera bulgară – mai mult decât complotul împotriva Papei”, apărut în The Wall Street Journal, pe 22 decembrie 1982. Reproducem din el doar câteva fragmente, relevante pentru a descrie atmosfera din jurul acestor evenimente. Pentru început, autoarea textului, Claire Sterling, spune că în Italia se desfășura la acea oră o amplă operațiune care încerca să pună cap la cap informațiile culese în trei dosare penale diferite.

 

O exclusivitate mondială

 

Claire Sterling nu era un nume oarecare. Prin articolul reprodus azi de noi și prin unul publicat, tot în 1982, în Reader’s Digest, ea practic a lansat public teoria ”Filierei bulgare”, bazată pe informații din judiciarul din Italia. În R’sD a lansat teoria implicării unor servicii secrete din Blocul sovietic în afacere, iar pentru The Wall Street Journal a detaliat.

Era o bombă autentică de presă, care a făcut să freamăte servicii din toată lumea. Dar era reală? Tehnic, da, pentru că relata corect faza în care erau trei mari anchete. Practic, nu, pentru că totul s-a dovedit o mare… Să nu anticipăm!

Sterling și soțul său, tot scriitor, s-au mutat la Roma după ce au petrecut aici luna de miere, abandonând America. Ea a scris două cărți despre implicarea Rusiei sovietice în acte teroriste, una dintre ele, ”Timpul Asasinilor” fiind axată pe cazul tentativei de asasinare a Papei Ioan Paul al II-lea.

Iată fragmente din articolul care a făcut istorie, fiind primul care dezvăluia complotul care a dus la rănirea gravă a Papei Ioan Paul al II-lea:

””Filiera bulgară” are legătură cu trei operațiuni sinistre desfășurate în Vest, ale căror legături duc direct la serviciul secret bulgăresc. Ele sunt:

1. Cea mai mare rețea de contrabandă descoperită în vremea noastră, producând pagube de mai multe miliarde de dolari, un trafic de heroină și arme între Orientul Mijlociu și Europa de Vest.

2. Folosirea unui lider sindical corupt din Italia, infiltrat (pentru a manipula) în Brigăzile Roșii,  ca spion în sindicatul Solidaritatea din Polonia, membru al unui complot pentru uciderea lui Lech Walesa. (organizație teroristă de extremă stângă, comunistă, care a organizat mai multe atacuri, răpiri și asasinate politice din 1970 până în 1988. Cel mai cunoscut atac este răpirea și uciderea premierului Aldo Moro, în 1978. Legat de sindicalistul polonez trebuie spus că, la invitația unui lider italian, Luigino Scricciola, Walesa a vizitat Roma în 1981, fiind prima sa ieșire din Polonia după trecerea Solidarității în ilegalitate. n.n.)

3. Complotul pentru asasinarea Papei.”

Papa l-a vizitat în închisoare pe cel care l-a împușcat și i-a spus că îl iartă.

 

200 de gangsteri

 

”Judecătorii (de instrucție, coordonatori ai anchetatorilor, potrivit legii din Italia n.n.) sunt oameni de o moralitate impecabilă, ei au strâns informațiile compromițătoare despre Bulgaria încă din perioada când Brejnev era în viață și Andropov era șeful KGB, având în subordine și agenții bulgari. Poate părea acum ciudat, când el (Andropov n.n.) i-a luat locul lui Brejnev, dar faptele rămân neschimbate. (Leonid Brejnev a murit pe 10 noiembrie 1982, locul său fiind luat la conducerea URSS de Iuri Andropov, practic cu doar o lună înainte de aparițiia articolului lui Sterling n.n.)

Judecătorul Carlo Palermo a petrecut doi ani investigând în nordul Italiei rețeaua de droguri și arme. Mai mult de 200 de gangsteri au fost arestați, în luna noiembrie a anului trecut, când cazul a fost detonat. Heroina era adusă din Siria și Turcia, prin Bulgaria, în vest, în camioane sigilate. Armele de contrabandă, de la pistoale și muniție Browning, la grenade și elicoptere Colt sau tancuri Leopard, mergeau spre Est fie cu vase, fie prin Bulgaria, spre Siria, Iraq, Iran sau spre diverse formațiuni palestiniene și teroriști din Turcia, fie de dreapta, fie de stânga.

Multe din dovezile strânse de judecătorul Palermo arată că discuțiile dintre contrabandiști se purtau invariabil la Cafe Berlin sau Hotel Vitosha din Sofia. (…)”

 

Brigăzile Roșii și o eroare judiciară uriașă

 

”Judecătorul Ferdinando Imposimato îl investighează pe liderul sindical Luigi Scricciolo, acuzat de implicare în răpirea generalului Dozier, iarna trecută. Scricciolo a fost turnat în legătură cu afacerea Dozier de vărul său, Loris, după arestarea acestuia din urmă ca fiind membru al Brigăzilor Roșii. Din februarie până în iulie (1982 n.n.), a negat ferm orice legătură, dar apoi a recunoscut că era agent bulgar încă din 1977.

(Afacerea ”Dozier” despre care vorbește Claire Sterling a fost una dintre cele mai ciudate operațiuni a Brigăzilor Roșii. Pe 17 decembrie 1981, generalul James Dozier, adjunct al șefului statului major al Forțelor Terestre din Europa de Sud ale NATO, este răpit de un comando. Până pe 28 ianuarie 1982, este ținut în lanțuri de teroriști. Este eliberat de forțe speciale, fără a se trage un singur cartuș. Pe parcursul crizei, teroriștii nu au avut nicio revendicare clară, ci doar manifeste ideologice. n.n.)

Încet, încet, Scricciolo a dat detalii, recunoscând că a participat la câteva întâlniri ale Brigăzilor Roșii și că a fost legătura lor cu serviciile bulgare. Acum câteva săptămâni a recunoscut că legătura sa din Bulgaria i-a cerut să ajute la asasinarea lui Lech Walesa, în timpul vizitei sale la Roma, în luna ianuarie a anului trecut. El spune că a refuzat.”

(Luigino Scricciolo este protagonistul unuia dintre cele mai crunte episoade judiciare din Europa. Claire Sterling avea dreptate, jurnalistul, sindicalistul și militantul comunist Scricciolo a fost arestat pe 6 februarie 1982, fiind bănuit de implicare în răpirea lui Dozier. A stat arestat doi ani și două luni, la acuzațiile inițiale fiind adăugate și altele, tot legate de terorism de extremă stânga. În 1991, este achitat pentru cazul generalului NATO, iar în 2001, pe 6 septembrie, la 7.171 de zile de la emiterea mandatului de arestare, este exonerat și de celelalte acuzații. Moare, 8 ani mai târziu, de boală. n.n.)

 

A doua eroare judiciară. A treia și următoarele

 

”Multe informații au fost oferite de cel care a încercat să îl asasineze pe Papă, Mehmet Ali Agca, în interogatoriile imediat de după atacul din 13 mai 1981. Pe 29 decembrie, el a început să facă o mărturie completă pentru serviciul secret italian. În mai, pe parcursul unei săptămâni, a făcut o declarație în fața judecătorului Illario Martella. La puțin timp, Martella a emis primul mandat de arestare pe numele unui complice, Omer Bagci, găsit în Elveția și extrădat în Italia. (Omer Bagci este cel care i-a vândut arma lui Agca, pe 9 mai, la Milano. n.n.) Peste alte cinci luni, judecătorul a emis mandate pentru încă trei turci și doi bulgari. Un al treilea bulgar căutat, avea imunitate diplomatică și a plecat din țară.

Unul dintre turcii căutați era Bekig Celenk, unul dintre nașii mafiei turcești de contrabandă cu arme, cel care l-a prezentat pe Agca serviciilor secrete din Bulgaria, care i-au oferit trei milioane de mărci germane pentru a-l ucide pe Papă. Celenk locuia la Munchen, unde înființase o firmă de import-export, când a aflat de mandatul lui Martella și a zburat direct la Sofia.

(Bekig Celenk este un nume cunoscut pentru justiția din Turcia. Un aventurier fără școală, dar cu un simț al afacerilor deosebit de dezvoltat, Celenk ajunge co-proprietar la o fabrică renumită de ceasuri elvețiene, traficant de arme și droguri prin Bulgaria și apoi armator de vase de mare tonaj. Este arestat în Bulgaria, la presiunea Turciei și Italiei. Petrece 31 de luni în detenție, dar e eliberat. A declarat că judecătorul Martella l-a audiat la Sofia, mai ales în legătură cu o presupusă întâlnire pe care ar fi avut-o cu Agca în Bulgaria, pe 30 martie 1981. În 1985, când cazul ”Filiera bulgară” se stingea și la Roma, el face o conferință de presă în care spune din nou că nu a plănuit asasinarea. Câteva luni mai târziu, moare în urma unui atac de cord. n.n.)

În 1999, Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat prima țară predominant ortodoxă: România.

 

Declarate oficial minciuni

 

”Bulgarul arestat, Serghei Antonov, a fost director adjunct la sucursala din Roma a companiei aeriene a țării sale (Balkan Airlines n.n.). Casierul ambasadei Bulgariei, Vasiliev Kolev, căutat și el de Martella, plecase deja spre casă. Amândoi au fost identificați de Agca, împreună cu al treilea bulgar, Todor Ayvazov, când ofițerii de informații italieni i-au arătat albume cu poze ale unor suspecți. Și Scricciolo a identificat trei bulgari, dar alții, din același album.”

Articolul se încheie cu enumerarea problemelor diplomatice pe care le ridică dovezile descoperite de cei trei judecători.

Trebuie să mai spunem că Antonov a petrecut 3 ani în închisorile din Italia, înainte de a fi achitat, în 1985. Achitarea sa și a celorlalți complici a prilejuit conferința de presă a lui Bekig Celenk despre care am amintit mai înainte. Întors în Bulgaria, Antonov a trăit izolat până în 2007, când este găsit mort în casă. Niciodată nu a dat amănunte despre ce s-a întâmplat în Italia, dar președintele bulgar avea să ceară, în 2000, reabilitarea completă a tuturor bulgarilor acuzați. Decizia a fost pronunțată.

20 de ani a durat ca declarațiile lui Mehmet Ali Agca să fie considerate oficial minciuni!

 

Strania poveste a gloanțelor trase în Piața Sfântul Petru

 

Vă reamintesc faptele care au dus la seria de dezvăluiri și anchete.

Pe 13 mai 1981, la ora 17,17, Papa Ioan Paul al II-lea trecea cu deja celebrul său papamobil prin Piața Sfântul Petru din Vatican. Din mulțime, un individ a ascos un pistol și a tras patru cartușe înspre Papă. L-a nimerit cu toate și a fost nevoie de mult timp ca suveranul să se refacă. Pistolarul a fugit, dar e capturat chiar de un călugăr, membru al serviciului de pază și de câțiva trecători. Arma, un Browning, fusese aruncată.

Mehmet Ali Agca, tânărul care a tras, avea o poveste ciudată. Călător de o parte și de alta a Cortinei de Fier, în Bulgaria, Turcia și Italia, el era un fost membru al organizației turcești teroriste Lupii Gri. E condamnat la închisoare pe viață, dar Papa îl iartă. Îl vizitează în închisoare, fac fotografii împreună. Agca este grațiat, tot la cererea lui Ioan Paul al II-lea, dar extrădat în Turcia, unde era condamnat la 10 ani de închisoare pentru implicarea în uciderea directorului unui ziar și două jafuri bancare. Este eliberat în 2010.

Asta este versiunea oficială, confirmată de sentințe.

 

Epilog. Filiera bulgară, o invenție a CIA?

 

Așa cum există mai multe cărți care susțin că Mehmet Ali Agca nu a acționat singur, ci a executat, cu ajutorul unor complici, un ordin primit de la Bekig Celenk, există și cele care spun că operațiunea mărturiei mincinoase și apoi a arestării mai multor persoane a fost inițiată de CIA, în complicitate cu agenți italieni. Scopul ar fi fost discreditarea noul secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, Iuri Andropov. Mesajul era că, pe când era șef al KGB, a vrut eliminarea Papei Ioan Paul al II-lea, consdierat un pericol pentru că era polonez și admirator al lui Lech Walesa.

Se spune că operațiunea a scăpat de sub control când s-a dovedit că cei indicați de Agca fie aveau alibiuri serioase (de exemplu atașatul militar al Bulgariei nu putea fi în Piața Sfântul Petru, nefiind la Roma în acele zile) fie erau deja căutați pentru alte crime. E cazul unui presupus complice (în versiunea lui Agca trebuia să detoneze o bombă în piață, pentru a crea o diversiune) căutat și el pentru crime în Turcia, Oral Celik avea să facă pușcărie în Franța, pentru trafic de droguri, și în Turcia, pentru crime.

Operațiunea oricum nu a mai avut rost, Andropov având o ”domnie” foarte scurtă, murind la începutul anului 1984.