Schimb de focuri real sau antrenament obișnuit? Legenda celor trei soldați germani imortalizați într-o fotografie istorică
Cu toate acestea, legenda originală de la Bundesarchiv sună astfel: „Frankreich.- Erschöpfte Soldaten mit Gewehr K98 bei einer Übung / Marsch, Leutnant mit Maschinenpistole in der Mitte gehend; PK 695”.
Acest lucru indică în mod clar că este vorba de un exercițiu de antrenament în Franța. În plus, acești oameni nu arată ca și cum s-ar fi întors din luptă. Uniformele lor nu sunt deloc murdare, nu poartă aproape niciun echipament (ofițerul nici măcar nu pare să aibă o husă pentru încărcător), puștile au fixate capacele de metal la gura țevii și toți au căștile agățate la centură. Dacă ar fi fost cât de cât aproape de front, nu ar fi arătat așa. Ar fi murdari, armele lor ar fi pregătite să tragă și ar avea mai multe echipamente la ei.
Bărbații din lateral sunt înarmați cu K98-uri, în timp ce ofițerul poartă pe umăr un pistol mitralieră MP40. Pușca Mauser Karabiner 98k a fost folosită pe scară largă de toate ramurile forțelor armate ale Germaniei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
A intrat în acțiune în toate teatrele de război în care au fost implicate forțele germane, inclusiv în Europa ocupată, Africa de Nord, Uniunea Sovietică, Finlanda și Norvegia.
Deși comparabil cu armele folosite de inamicii Germaniei la începutul războiului, dezavantajele sale în ceea ce privește viteza de tragere au devenit mai evidente pe măsură ce armatele americane și sovietice au început să folosească mai multe arme semiautomate în rândul trupelor lor.
Cu toate acestea, a continuat să fie principala pușcă de infanterie a Wehrmachtului până la sfârșitul războiului
În serviciul Wehrmachtului, MP-40 a suferit de o serie de neajunsuri. Cel mai semnificativ dintre acestea a fost faptul că, din cauza costului său de producție relativ ridicat, a fost repartizat exclusiv parașutiștilor și șefilor de grupă de infanterie.
Cu toate acestea, experiența ulterioară cu tacticile sovietice, cum ar fi bătălia de la Stalingrad, în care unități rusești întregi înarmate cu mitraliere au fost mai puternice decât omologii lor germani în luptele urbane cu rază scurtă de acțiune, a provocat o schimbare de tactică, iar până la sfârșitul războiului MP-40 și derivatele sale au fost distribuite în mod limitat unor întregi plutoane de asalt.
