Rezistența populației obișnuite față de forțele de ocupație s-a reflectat în numărul de pedepse aplicate de poliția militară germană.
Administrația militară germană a transformat cetatea Jilava de la marginea Bucureștiului în închisoare
Numeroasele rechiziții și restricții impuse de administrația militară germană pe teritoriul românesc ocupat în perioada 1917-1918 au provocat numeroase acțiuni de rezistență civilă. Aceste acțiuni au variat de la refuzul ordinelor militare până la atacuri directe asupra soldaților Puterilor Centrale și distrugerea garnizoanelor acestora.
În București, între aprilie și octombrie 1917 au fost raportate 32 de pedepse pentru cazuri de „refuz de a munci” și 24 de cazuri de „adunări neautorizate”, în timp ce între noiembrie și decembrie 1917 au fost raportate 39 de pedepse pentru cazuri de „refuz de a munci” și 32 de cazuri de „adunări neautorizate”. De asemenea, administrația militară germană a transformat cetatea Jilava de la marginea Bucureștiului în închisoare.
Acțiunile de rezistență erau obișnuite în zonele rurale.
Țăranii au refuzat să execute ordinele administrației militare germane, care a introdus munca forțată, iar soldații Puterilor Centrale au fost adesea atacați. Gazeta Bucureștilor, un ziar de propagandă al autorităților germane, informa frecvent publicul cu privire la recompensele pentru prinderea țăranilor căutați care au atacat și ucis trupele de ocupație sau care au devastat garnizoanele.
Teritoriul ocupat de România, un adevărat „stat polițienesc” în lupta cu rezistența
Pentru a supraveghea mai bine populația și pentru a preveni revoltele, administrația militară germană a trebuit să organizeze și să întrețină un aparat polițienesc de amploare. Acesta era coordonat de o secție centrală de poliție la București, la care s-au adăugat alte două secții centrale la Craiova și Ploiești. Acestea coordonau birourile și suboficiile de poliție din toate orașele și localitățile importante din teritoriul ocupat. Orașul București a fost inițial împărțit în 6 districte de poliție, după care au fost înființate alte 6 pentru a supraveghea mai bine periferiile.
Pentru a diminua rezistența românilor la regimul de ocupație, poliția germană a luat mai multe măsuri de precauție. De exemplu, intelectualii și politicienii care susțineau Antanta au fost arestați sau trimiși în lagăre de concentrare, cum ar fi cele de la Săveni (județul Ialomița) sau Turnu Severin (județul Mehedinți). Unii dintre ei au fost apoi transferați în alte lagăre din diferite țări ale Puterilor Centrale, de unde se vor întoarce abia la sfârșitul războiului.
Poliția germană a avut sarcina de a supraveghea polițiștii și jandarmii români rămași în teritoriul ocupat pentru a slăbi rezistența populației. În București au rămas doar 1.800 de polițiști. Ofițerii germani au preluat conducerea tuturor secțiilor de poliție, exercitând un control strict asupra polițiștilor români. În ceea ce privește jandarmii, mulți dintre ei au fost înlocuiți de germani și austro-ungari.
Țăranii au atacat soldații germani de la Câmpina, care au ripostat cu focuri de mitralieră
În satul Întorsura, județul Dolj, a fost ucis un soldat german. În Brănești, județul Ilfov, a fost incendiată Școala Forestieră, unde se aflau trupele germane, iar în Filiași, județul Dolj, a fost incendiată, de asemenea, casa în care erau instalați soldații austro-ungari. Pe lângă aceste acțiuni, țăranii au sprijinit și diverse grupuri de soldați români care acționau în teritoriul ocupat. Mulți au fost arestați pentru că au refuzat să predea armele, în ciuda ordinelor repetate ale administrației militare, sau pentru că au încercat să treacă linia frontului în Moldova pentru a se alătura armatei române. Pentru a preveni revolta în mediul rural, administrația militară a fost nevoită să trimită un număr mare de jandarmi.
Mulți români au fost executați de către forțele de ocupație pentru diferite acuzații: „spionaj”, „trădare”, „ascundere de bunuri”, „refuz de a da informații” etc. De exemplu, în județul Mehedinți, în vara anului 1917, 10 țărani au fost executați pentru că se credea că făceau parte dintr-un grup de rezistență condus de locotenentul Victor Popescu. Forțele de ocupație au ucis 10 locuitori din orașul Brăila pentru „spionaj„, 3 în Târgu Jiu, 4 în Văleni lângă Târgu Jiu, 5 în județul Putna, 5 în Corabia, iar în Conduratu din județul Prahova, o familie întreagă. Statisticile oficiale au înregistrat 1448 de execuții. De fapt, numărul a fost probabil mult mai mare.
Poliția militară germană a dat numeroase amenzi pentru diferite acte de insubordonare. Între 1 aprilie 1917 și 31 decembrie 1917, a dat aproximativ 8.000 de amenzi, dintre care 2.924 pentru refuzul de a da declarații la timp.
