Regele șmecherilor și incredibilele sale escrocherii, care l-au inspirat pe Balzac. Moare bogat, dar în ocnă

 

Anthelme Collet s-a născut la 1785, în Belley, cu patru ani mai târziu de Brillat Savarin, regele mâncăcioşilor, și a fost unul dintre modelele lui Honoré de Balzac pentru personajul său „Vautrin”.

Se îndreaptă mai întâi spre Grasse, unde, plângânduse că a fost jefuit de briganzi, printr-o subscripţie a enoriaşilor, primeşte bani din belşug pentru… drum, continuându-şi astfel mai departe seria potlogăriilor.

Când isprăvi turneul prin sudul Franţei, Collet îşi dădu seama că jocul acesta începuse să devină periculos.

De aceea, luă drumul Parisului, unde căută de asemenea să-şi facă treburile.

Totuşi, trebue să adăugăm meritul acesta la activul lui: acolo se interesă de soarta unei fete, rămasă orfană.

O întreţinu în şcoală, o înzestră şi nu încetă să-i poarte de grijă până în ziua căsătoriei ei.

Aci preot, aci ofiţer, escrocul străbate toată partea de răsărit a Franţei, apoi pe aceea dela miază noapte, sporind considerabil lista celor păcăliţi şi scăpând cu bine din toate încurcăturile.

În sfârşit, iată capodopera carierei sale.

Întors la Paris, Collet izbuteşte, sub numele generalului conte de Borromes, să alcătuiască o comisie care să-i dea puteri depline pentru organizarea armatei din Catalonia, „cu autorizaţia de a lua de la diferite regimente pe ofiţerii cei mai distinşi, iar din tezaurele publice toate fondurile de care ar avea nevoie”.

Aceasta se petreceau în anul 1812. Franţa era adânc zdruncinată de dezastrul suferit în Rusia. Nimeni nu ştia precis care erau intenţiile împăratului cu privire la trupele rămase în Franţa.

Admirabil prilej pentru un aventurier genial! Collet, ajuns general, se aruncă cu trup şi suflet în vâltoarea epopeii…

La Valencia, de unde începe turneul, îşi creează un stat-major, decorează ofiţeri, prezidează banchete… şi ia 200.000 de franci din fondurile Statului.

Apoi, urmat de o escortă strălucită, care credea că se îndreaptă spre Catalonia, el se duce la Avignon, de unde adună 115.000 franci; la Marsilia 200.000; la Nîmes 30.000.

La Montpellier avea să ridice cam tot atât; seara asistă la un banchet dat în cinstea lui de către prefect…

Tocmai îşi sorbea paharul cu vin, discutând în chip galant cu una din vecinele sale, când uşa sălii se deschise, lăsând să treacă doi jandarmi care îi pun mâna pe umăr.

Asistenţa se indignează. Dar trebuie să se încline în faţa dovezilor prezentate de oamenii legii. Pentru întâia oară, iată-l pe hoţul nostru arestat.

Arestat, da, însă numai pentru scurtă vreme. Un om de talia lui ştia cum trebuie sa se poarte într-o asemenea împrejurare.