După inventarea microscopului, cercetătorii au reușit să identifice un număr mare de boli cu transmitere sexuală.
Printre cele mai periculoase era sifilisul, a cărei origine nu se cunoaște cu exactitate nici astăzi.
Document
Primul document în care este menționat cuvântul sifilis datează din 1494 din Napoli, aflat în acel moment sub ocupație franceză. De aceea, inițial a fost numită “boala franceză”.
Secole la rând, sifilisul a reprezentat o problemă majoră de sănătate în Europa.
Până în anii 1940 când a fost inventată penicilina, nu a existat nicio modalitate de tratare a acestei boli infecțioase.
Erau tratate simptomele majore ale bolii: răni pe toți corpul, atrofierea mușchiilor, căderea părului, inflamațiile, meningita sau pierderea facultăților mintale.
Spital
Un grup de voluntari din Londra a insistat pentru crearea unui spital specializat în tratarea sifilisului.
La 31 ianuarie 1747 a fost inaugurat spitalul Lock din Londra ca prima clinică din lume specializată în tratarea bolilor cu transmitere sexuală. Primul director al instituției a fost William Bromfield.
Spitalul exista deja din secolul al XII-lea și fusese folosit pentru tratarea leproșilor.
Lepra fiind eradicată în Anglia, conducerea a decis folosirea spitalului pentru tratarea altor boli.
Aproximativ 300 de pacienți au fost internați încă din primul an. Secole mai târziu, clinica a fost transformată intr-un spital de ginecologie, fiind închisă definitiv în 1952.
În 1787 s-a ridicat un corp adiacent transformat în azil pentru femei care suferă de boli cu transmitere sexuală și care au fost tratate inițial în clinică.
Transformare
Spitalul Lock a fost mutat și transformat în spital pentru femei în 1842. Două decenii mai târziu au început să primească și pacienți bărbați.
În 1890 erau 140 de paturi în spital și 40 in azil, scrie myzen.uk.
În timpul războaielor, clădirea a fost folosită pe post de spital militar. La câțiva ani după închiderea din 1952, clădirea a fost demolată.
A adus Columb sifilisul din America?
Sifilisul a creat o problemă majoră și în Balcani. Documente istorice despre răspândirea bolii pe coasta Mării Adriatice se găsesc în Arhivele Naționale din Dubrovnik. Cele mai vechi documente datează din secolul al XV-lea.
Este menționat raportul unui medic, Antonius Hispanus, care atrage atenția că în orașul Dubrovnik există un număr mare bolnavi de sifilis. Asta contravine teoriilor că exploratorul Cristofor Columb a adus boala în Europa după ce a fost în America.
Tot mai multe teorii avansează ideea că la întoarcerea din America (Hispaniola) în 1493, echipajul lui Cristofor Columb a importat și sifilisul în Europa, care ulterior s-ar fost răspândit pe tot continentul prin intermediul marinarilor din Spania și Napoli.
Cercetătorii au ajuns la concluzia că importarea sifilisului de către echipajul lui Columb în 1493 nu este o teorie eronată, însă este vorba despre o infecție mult mai agresivă care s-a răspândit mult mai rapid, în comparație cu forma infecției deja existentă în Europa.
