Experimentul macabru efectuat de SUA pe afro-americani pentru urmărirea evoluției sifilisului în organism
Experimentul Tuskegee a început în 1932, într-o perioadă în care nu exista niciun leac cunoscut pentru sifilis, o boală venerică contagioasă. După ce au fost recrutați în urma promisiunii de asistență medicală gratuită, 600 de bărbați afro-americani din Macon County, Alabama, au fost înscriși în acest proiect, ce urmărea evoluția completă a bolii. Participanții erau în principal agricultori, iar mulți dintre ei nu vizitaseră niciodată un medic.
Bărbații au fost monitorizați de personal medical, dar au primit doar medicamente simple, precum aspirina și suplimente minerale, în ciuda faptului că penicilina a devenit tratamentul recomandat pentru sifilis în 1947, la aproximativ 15 ani de la inițierea studiului. Cercetătorii PHS i-au convins pe medicii locali din Macon County să nu-i trateze pe participanți, urmând ca cercetările să fie efectuate la Institutul Tuskegee. (Denumită acum Universitatea Tuskegee, școala a fost fondată în 1881, primul profesor fiind Booker T. Washington).
Pentru a urmări evoluția completă a bolii, cercetătorii nu le-au oferit un tratament eficient
La mijlocul anilor ’60, un investigator de boli venerice din cadrul PHS din San Francisco, pe nume Peter Buxton, și-a exprimat îngrijorarea față de superiorii săi, considerând că acest studiu nu era etic. Ca răspuns, oficialii PHS au format un comitet pentru a revizui studiul, dar în cele din urmă au optat pentru continuarea acestuia – cu scopul de a urmări participanții până la decesul lor pentru efectuarea autopsiilor.
Buxton i-a dezvăluit detaliile studiului unui prieten pe nume Jean Heller, reporter la Associated Press. Heller a publicat povestea în iulie 1972, provocând indignarea publicului și forțând închiderea definitivă a studiului.
În 1973, Congresul a organizat audieri cu privire la experimentele Tuskegee, iar în anul următor, participanții supraviețuitori ai studiului, împreună cu moștenitorii celor care au murit, au primit o înțelegere extrajudiciară de 10 milioane de dolari. În plus, au fost emise noi directive pentru a proteja subiecții umani în cadrul proiectelor de cercetare finanțate de guvernul american.
Ca urmare a experimentului Tuskegee, mulți afro-americani au dezvoltat o neîncredere profundă față de oficialii din domeniul sănătății publice
Președintele Bill Clinton și-a exprimat regretul în 1997, declarând:
„Guvernul Statelor Unite a făcut un lucru greșit … Prin amintirea acestui trecut rușinos putem construi un prezent și un viitor mai bun.”
Tuskegee nu a fost primul studiu imoral în privința sifilisului. În 2010, președintele de atunci, Barack Obama, și alți oficiali federali și-au cerut scuze pentru un alt experiment sponsorizat de SUA, efectuat cu zeci de ani mai devreme în Guatemala. În cadrul acelui studiu, între 1946 și 1948, aproape 700 de bărbați și femei – deținuți, soldați și pacienți psihiatrici – au fost infectați în mod intenționat cu sifilis (alte sute de persoane au fost expuse la boli cu transmitere sexuală ca parte a studiului), fără știrea sau consimțământul lor.
Scopul studiului a fost acela de a stabili dacă penicilina poate preveni, nu doar vindeca, infecția cu sifilis. Unii dintre cei care au fost infectați nu au primit tratament medical. Rezultatele studiului, care a avut loc cu cooperarea oficialilor guvernamentali guatemalezi, nu au fost niciodată publicate. Cercetătorul american din domeniul sănătății publice care s-a ocupat de proiect, Dr. John Cutler, a devenit ulterior cercetător principal în cadrul experimentelor Tuskegee.
După moartea lui Cutler în 2003, istoricul Susan Reverby a descoperit înregistrările experimentelor din Guatemala în timp ce efectua cercetări legate de studiul Tuskegee. Ea a împărtășit descoperirile sale cu oficialii guvernului american în 2010. Barack Obama l-a contactat telefonic pe președintele guatemalez pentru a-și cere scuze în privința experimentelor susținute financiar de SUA.
