Evenimentul Istoric > Articole online > Ping-pong cu marele bâlci de boi de la granița Moldovei cu Polonia la intervenția sultanului
Articole online

Ping-pong cu marele bâlci de boi de la granița Moldovei cu Polonia la intervenția sultanului

Schimbul de mărfuri continua, dar neîncrederea turcilor față de austrieci îi împiedica pe sași să mai fie depozitarii mărfurilor apusene în sud-estul Europei.

Răscoala lui Sigismund Bathory împotriva turcilor a fost începutul unor războaie care au dura până la 1620.

În schimb, legăturile cu orientul devin tot mai strânse. Acest negoț oriental, mai ales turcesc, îl făceau în special grecii din Constantinopol.

Mulți greci de-ai sultanului veneau în țările române pentru a face comerț cu Ardealul și țările vecine.

Românii li se alăturau, ca asociați, dar nu dispuneau nici de atâta capital, nici nu aveau același curaj.

De la Șipineț și Lențești la Hotin și invers

În Moldova, comerțul cu Polonia era activ, mai ales pe timpul lui Lăpușneanu și al lui Iancu Sasul.

O mare însemnătătate avea marele bâlci de boi ce se ținea la hotar, la Șipineț și Lențești.

În 1561, marele bâlci a fost mutat la Hotin, apoi, la porunca sultanului, Lăpușneanu (foto), în a doua domnie, l-a mutat din nou la hotar.

Ion Vodă cel Cumplit l-a stabilit iarăși la Hotin, pentru ca Petru Șchiopul să dispună, la 1579, să se țină la Șipineț și Lențești.

Nevestele levantine

În amândouă principate erau foarte mulți negustori levantini, care aveau o situație privilegiată pe lângă domnitori, deoarece în a doua jumătate a secolului al XVI-lea erau însurați cu femei din Levant:

Iancu Sasul cu o Paleoloagă, Petru Șchiopul cu una din Rodos, iar, în Muntenia, Alexandru fiul lui Mircea (1568-1577) ținea tot o levantină, pe Ecaterina.

Acești levantini încercau să monopolizeze comerțul țărilor române.

Domnul Moldovei care a plănuit să facă el, direct, negoț, cu boi spre Apus a fost Lăpușneanu.

Marfa care era foarte căutată erau boii moldovenești. De exemplu, exportul de boi la Veneția era o preocupare de frunte a lui Lăpușneanu, de altfel un dibaci negustor.

Solia lui Lăpușneanu la Veneția

La 1559 oferă Veneției un mare număr de boi, iar în 1560 trimite solie Dogelui, în dar cu două piei de samur.

Dogele i-a răspuns pe 15 mai că, având în vedere drumul lung pe care trebuie să-l străbată cirezile, a dat ordin furnizorilor de carne să chibzuiască ca să fie de folos și Republicii și domnului Moldovei. Dogele mulțumește și pentru pieile de samur trimite la schimb 26 de coți de catifea purpurie țesută cu păr mare și mic.

Un transport de vite l-a făcut Lăpușneanu la 1563 pe Valea Savei, prin Liubliana, pe valea Isonzului și astfel a coborât șesul spre Veneția.

 

Sursa: Al. Doboși, Relațiunile comerciale ale Principatelor Române cu Veneția în veacul al XVI-lea

Registration

Aici iti poti reseta parola