Șahul i-a explicat lui Chivu Stoica că Iranul era interesat să construiască un gazoduct special doar pentru țările socialiste, dar a mai spus că își dădea seama că acest lucru „ar putea irita anumite țări socialiste” și că Iranul era fericit să acționeze bilateral în cazul României.
Notă informativă privind vizita președintelui român al Consiliului de Miniștri, Chivu Stoica, în Iran, 13-16 mai 1967
[…]
Cu această ocazie, Șahul a subliniat că Iranul era interesat de o cooperare pe scară largă cu țările socialiste în chestiuni legate de petrol. În ceea ce privește mijloacele concrete prin care s-ar putea realiza această cooperare, el a menționat posibilitatea [construirii] unei conducte speciale doar pentru țările socialiste, dintr-un port iugoslav [spre țările din Europa de Est], și crearea unui consorțiu de țări socialiste care să se ocupe de cumpărarea țițeiului iranian, transportându-l printr-o conductă până la granița sovietică.
Afirmând că această formă de cooperare, sugerată de URSS, nu încalcă interesele Iranului, dar că ar putea irita anumite țări socialiste, șahul a declarat că o cooperare dintre țările socialiste și Iran în chestiuni legate de țiței [ar trebui] să fie analizată de guvernele țărilor direct implicate în [această cooperare] și că Iranul este de acord cu rezolvarea bilaterală a problemei livrărilor de țiței către țările care preferă să facă acest lucru.
Șahul a menționat că Iranul nu are nimic împotrivă ca vânzarea de țiței către România să fie aranjată pe bază bilaterală, deoarece România are mijloacele necesare pentru a plăti, dar a subliniat că alte țări, cum ar fi Bulgaria, nu au mijloacele necesare pentru a plăti pentru țițeiul pe care dorește să îl cumpere de la Iran și ar putea fi interesate de crearea acestui consorțiu.
