Proces-verbal al convorbirii dintre Nicolae Ceaușescu și Șahul Iranului, București, 2 iunie 1966
Șahul: Aș adăuga că acest fel de relații amabile între țara mea și țara dumneavoastră, în ciuda faptului că au regimuri politice diferite, dar având [ca bază] principii precum înțelegerea [reciprocă] între oameni pentru a servi cauza păcii, a umanității, pentru a îmbunătăți [viața] economică și socială și civilizația în general, va contribui la o înțelegere și mai bună între toate popoarele care sunt animate de aceleași sentimente [ca și noi]. Acest lucru ar ajuta atât marile puteri, cât și puterile mici, le-ar permite să își consolideze independența într-o lume a păcii, a securității și a respectului reciproc.
Aș merge chiar mai departe și aș spune că, dacă puterile mici s-ar înțelege, atunci sarcinile superputerilor ar fi și mai ușoare, permițându-le să reducă responsabilitățile pe care și le-au asumat în mod intenționat sau nu, înțelept sau nu, iar acest lucru ar oferi tuturor țărilor posibilitatea de a trăi în pace.
[…]
Șahul: Există unele evenimente din Orientul Mijlociu care dau de gândit.
Pentru noi, lucrul esențial este pacea. Poate că este egoist din partea noastră, pentru că suntem o țară care are un viitor, suntem bogați, mai ales în domeniul resurselor umane, poporul nostru este bun, muncitor. De aceea, tot ceea ce ne dorim este oportunitatea de a ne dezvolta țara.
Vorbeam mai devreme despre responsabilitățile pe care unele puteri și le asumă pentru binele popoarelor noastre. Dar, uneori, vedem țări mai mici care pretind să ia anumite decizii și rezoluții cu privire la soarta altor țări mici. Acesta este motivul pentru care nu se termină niciodată.
Cred că și în această privință, principiul care ar trebui să prevaleze este acela al oportunității ca toate țările să se exprime liber.
Această cursă a înarmării în regiunea noastră este ridicolă. Ei se lipsesc de orice altceva doar pentru a cumpăra sau produce arme, care, în momentul în care sunt produse, sunt deja depășite, și cheltuiesc sume uriașe de bani pe operațiuni subversive, în loc să folosească aceste resurse pentru a îmbunătăți nivelul de trai al popoarelor noastre. Și, în ciuda bunei noastre credințe, tocmai din cauza inacțiunii ONU, trebuie să ne gândim și la viitorul nostru.
Pe lângă înțelepciunea liderilor și a popoarelor din aceste regiuni, singurul mijloc pe care îl consider eficient este autoritatea ONU.
[…]
Nicolae Ceaușescu: Aș vrea să vă spun că putem fi de acord cu dumneavoastră în multe dintre problemele pe care le-ați adus în discuție.
Bineînțeles, [războiul] din Vietnam trebuie în cele din urmă rezolvat pe cale politică. Dar asta înseamnă, desigur, că poporului vietnamez i se permite să își rezolve singur problemele și că în Vietnam nu sunt staționate trupe străine. Indiferent de regimul pe care îl aleg vietnamezii, aceasta este propria lor problemă. Chiar dacă în cele din urmă aleg calea socialistă, ați văzut că nu este atât de rău, pentru că [de fapt] socialiștii au grijă ca oamenii în cauză [să se bucure de o viață mai bună]. Bineînțeles, alții cred că sunt necesare alte forme [de guvernare]. Aceasta este treaba lor.
Poate că aderarea Chinei la ONU ar rezolva într-adevăr multe probleme. Cred că aveți dreptate, dar haideți să ajutăm [China] să adere la ONU. În acest caz, pot spune că țările mici ar trebui să își demonstreze capacitatea [de a rezolva] acest lucru. Ele formează o majoritate la ONU și ar putea realiza acest lucru. Am susținut anterior [chestiunea aderării Chinei la ONU] și ne gândim să reiterăm această chestiune la sesiunea din acest an. Izolarea Chinei nu ajută la consolidarea păcii. Bineînțeles, nu vă împărtășesc opiniile privind atacul asupra Indiei, deoarece, conform informațiilor pe care le-am avut, lucrurile nu au fost [chiar] așa cum ați spus că au fost, iar cei care au lansat atacul nu au fost cei pe care i-ați indicat – dar aceasta nu este o chestiune pe care ar trebui să o discutăm acum. Dar aderarea Chinei la ONU ar fi extrem de importantă, desigur, și acesta este un subiect la care am putea contribui. Ori de câte ori cineva este izolat, este forțat să se afle într-o poziție de neîncredere față de ceilalți și, bineînțeles, lucrurile nu vor merge conform planului. Deci, desigur, ar fi foarte bine, ar fi în interesul păcii dacă am putea obține aderarea Chinei la ONU.
În ceea ce privește chestiunea blocurilor [militare], după cum știți, nu prea ne plac. Credem că sunt învechite și, în timp, vor fi desființate. Dar ele nu vor dispărea de la sine. Trebuie să acționăm cu toții în această privință, în special pentru a construi încrederea între națiuni, pentru a elimina neîncrederea și teama. Și atunci aceste blocuri vor părea din ce în ce mai mult ca ceva care nu mai este necesar. Bineînțeles, nu ne facem iluzii cu privire la desființarea NATO și a Pactului de la Varșovia mâine, dar prin dezvoltarea relațiilor între țările din Europa, de exemplu, prin dezvoltarea încrederii între ele, credem că vom reuși [desființarea lor]. Și acest lucru este valabil și pentru alte continente, pentru alte blocuri, iar în acest sens, prin dezvoltarea relațiilor noastre, credem că contribuim la crearea circumstanțelor potrivite [pentru dispariția blocurilor militare].
Problema analfabetismului este, într-adevăr, una foarte gravă. Bineînțeles, țările avansate pot ajuta țările sărace. Dar ele nu sunt foarte generoase. În cele din urmă, depinde de fiecare popor să își rezolve problemele așa cum crede de cuviință. În urmă cu 20 de ani, 60% din populația [noastră] era analfabetă. Am întreprins eforturi mari pentru a scăpa de această problemă. Nu aș putea spune că primim ajutor străin pentru a elimina această stare de fapt.
Ion Gheorghe Maurer (prim-ministru): Nici măcar din punct de vedere moral.
Nicolae Ceaușescu: Moral, toată lumea ne-a compătimit. Sigur, și acest lucru este important, deși mila nu este suficientă, trebuie să se lucreze.
Când am vorbit cu diferite țări africane, le-am spus că problema dezvoltării nu poate fi rezolvată altfel decât prin dezvoltarea forțelor interne de producție. Sunt unii care au început cu stadioane, palate; acest lucru nu ajută deloc. Fără industrie, fără agricultură, nu se poate elimina nici măcar analfabetismul și, în general, nu putem vorbi de civilizație, așa cum a dovedit-o însăși viața.
Noi exportăm în continuare materii prime, inclusiv în țara dumneavoastră, pentru că primim puțini bani pentru ele. Acest lucru depinde foarte mult de fiecare țară în parte. Desigur, țările trebuie să își ofere reciproc asistență [atunci când au nevoie], iar noi am fost de acord cu acest lucru, iar la conferința care a avut loc în Iran am susținut această poziție, astfel încât țările în curs de dezvoltare primesc ajutor pentru a accelera găsirea unei soluții la probleme foarte dificile, dar, într-adevăr, în cele din urmă, depinde de fiecare țară.
Același lucru este valabil și pentru problema foametei. Multe țări afectate de foamete au atât de multe bogății care, dacă ar fi folosite în mod corespunzător, ar duce la găsirea rapidă a unei soluții la aceste probleme, dar în lumea de astăzi nu se acordă prea mult ajutor pentru a rezolva aceste probleme. Americanii furnizează o mulțime de arme, alții furnizează, de asemenea, arme.
Ion Gheorghe Maurer: Alții dau sfaturi.
Nicolae Ceaușescu: Dar problema nu poate fi rezolvată în felul acesta. Numai relațiile pașnice, de colaborare, pot ajuta la rezolvarea problemei.
Aș putea spune că se pare că țările noastre împărtășesc multe puncte de vedere, avem puncte de vedere foarte asemănătoare în multe probleme internaționale și am putea, într-adevăr, să ajutăm la rezolvarea unor probleme, fără să ne facem iluzii că am putea schimba situația, dar am putea ajuta.
