Noile obuze ghidate cu precizie oferă Ucrainei un avantaj față de Rusia în bătălia de artilerie
Recenta contraofensivă a Ucrainei datorează o mare parte din succesul său munițiilor ghidate cu precizie. În special, rachetele HIMARS de fabricație americană au devastat depozitele de muniții și posturile de comandă rusești.
Dar forțele rusești se confruntă cu o altă amenințare: obuziere ghidate care pot distruge o țintă precisă – un tanc, un buncăr sau un depozit de aprovizionare – cu un singur obuz, acolo unde un baraj de proiectile neghidate de modă veche ar fi putut rata.
SUA au trimis deja obuze M982 Excalibur de 155 mm ghidate prin GPS, ca parte a unui pachet de ajutor care va include cel puțin 1.000 de obuze. Germania a promis 255 de proiectile ghidate Vulcano de 155 mm.
Obuzul M982 Excalibur este modificat pentru a include ghidare GPS și aripioare detașabile. Echipajul obuzierului introduce coordonatele GPS în obuz, care are o rază de acțiune de aproximativ 25 de mile. După lansare, aripioarele se desprind, permițându-i să își ajusteze traiectoria pentru a lovi locul desemnat.
Se pare că obuzul Excalibur poate lovi la mai puțin de 2,5 metri de o țintă, deși alte cifre sugerează că poate lovi la o distanță de 250 de metri până la 500 de metri de punctul de țintire.
Vulcano are o rază de acțiune de aproximativ 43 de mile și are o precizie de aproximativ 5,4 metri, potrivit producătorului său, firma italiană Leonardo. Obuzul este ghidat prin GPS, deși poate fi ghidat spre țintă și cu ajutorul unui iluminator laser semiactiv.
Una dintre problemele gloanțelor ghidate prin GPS este că o țintă în mișcare își poate schimba locația până la sosirea glonțului. Proiectilele ghidate cu laser sunt considerate mai precise, deoarece se orientează spre o țintă iluminată de un dispozitiv de desemnare cu laser.
Varianta Excalibur S are opțiunea de a utiliza un laser semiactiv, la fel ca și Vulcano. Laserul oferă „o precizie și mai mare în comparație cu ghidarea GPS pură”, spune Leonardo.
Problema proiectilelor inteligente
La fel ca în cazul dezbaterii privind bombele inteligente vs. bombele neghidate lansate din aer, o problemă cu proiectilele de artilerie inteligente este costul.
Fiecare proiectil Excalibur costă aproximativ 100.000 de dolari, în timp ce chiar și proiectilele neghidate de 155 mm asistate de rachete, cum ar fi proiectilul experimental XM1113, costă aproape 15.000 de dolari fiecare. În comparație cu câteva sute de dolari pentru o muniție convențională, cum ar fi M795, proiectilul standard de 155 mm neghidat al armatei americane.
Pe de altă parte, M975 are o eroare circulară probabilă – cât de aproape de țintă aterizează 50% din gloanțe – de doar 456 de metri, potrivit documentelor armatei americane.
Astfel, încă din Primul Război Mondial, tehnica standard a fost aceea de a trage câteva cartușe de reperare pentru ca un observator înaintat – una dintre cele mai periculoase meserii din armată – să poată spune echipajului tunului cum să își ajusteze coordonatele de tragere.
Pentru lovirea țintelor mici, artileria trebuia să depună barajele în speranța că cel puțin un cartuș va atinge ținta. Munițiile ghidate oferă perspectiva „un glonț, o lovitură, o moarte”, ceea ce egalizează puțin economia.
Conceptul de proiectile de artilerie inteligente datează din timpul Războiului Rece, când NATO căuta în mod constant modalități de a contracara superioritatea numerică sovietică în materie de tancuri și alte arme.
Apariția proiectilelor ghidate cu laser
Primul proiectil de artilerie ghidat a fost proiectilul de artilerie ghidat cu laser M712 Copperhead, dezvoltat la începutul anilor 1970, pus în aplicare în Operațiunea Furtună în deșert și utilizat și în prezent.
Copperhead este un proiectil de 155 mm care își desfășoară aripioare pe măsură ce coboară și face o alunecare controlată către o țintă iluminată de laser. Cu toate acestea, sistemul de ghidare cu laser avea limitări.
Copperhead „are o rază minimă de tragere de 3 kilometri [1,9 mile] pentru a permite cartușului să manevreze pe țintă și este mai puțin eficient în condiții de acoperire noroasă abundentă și în condiții de vizibilitate redusă”, potrivit White Sands Missile Range Museum.
„În plus, observatorul înaintat trebuie să mențină laserul de iluminare îndreptat asupra țintei până la impact, lucru dificil de făcut pe o țintă în mișcare sau de la mare distanță”, precizează muzeul.
În timp ce Rusia dispune de artilerie ghidată cu laser, cum ar fi 2N25 Krasnopol, artileriștii ruși din Ucraina au favorizat abordarea înaintașilor lor sovietici: artilerie de masă care trage salve masive de obuze și rachete pentru a distruge sau a ameți apărătorul.
Dar pentru Ucraina, al cărei arsenal de artilerie este mult mai mic decât cel al Rusiei, calitatea poate fi mai valoroasă decât cantitatea.
