Nașterea avangardelor artistice
Întrucât subiectul abordat are în vedere nașterea avangardelor, nu vom aborda totalitatea formelor de artă contemporană (ar fi de altfel imposibil într-un spațiu atât de restrâns), ci doar pe acei artiști care au avut „conștiința acută a unei rupturi dintre creator și mediul ambiant, atât cel natural, cât și cel uman”. Cunoscută sub mai multe nume – Art Nouveau în Franța, Jugendstil în Germania și Secession în Austria – mișcarea internațională a artelor decorative fin-de-siècle a fost puternic influențată de demersul lui Gauguin, artiștii care l-au urmat optând pentru o artă mai aproape de simplitatea și eleganța obiectelor antice. Stilul Art Nouveau, practic prima mare reformă de la Brunelleschi încoace, s-a aflat sub puternica înrâurire a artei japoneze, pe care arhitectul belgian Victor Horta a știut să o transpună în arta modernă în care fierul și sticla erau materialele arhitecturale preferate.
În sculptură, primitivismul (1880-1930) și-a avut un reprezentat de seamă în persoana lui Constantin Brâncuși, cel care și-a creat în interiorul avangardei pariziene imaginea de meșteșugar balcanic. Prizat de parizieni, i s-a oferit un stagiu cu Auguste Renoir. Sărutul, celebra sculptură din piatră, nu din marmură, precum a lui Renoir, ilustrând doi îndrăgostiți care parcă se contopesc într-o singură entitate, e, într-un fel, o profesiune de credință: arta trebuie să fie modestă, sinceră. Gustul lui Brâncuși pentru primitiv, revelat și de seria de Capete amintind de statuile egiptene, s-a transmis, Modigliani și Giacometti împărtășind plăcerea de a simplifica forma unei sculpturi. Firește, nu doar Parisul a captat întreaga deschidere către arta tribală, reprezentanți cunoscuți regăsindu-se și în Anglia, unde Barbara Hepworth și Henry Moore au introdus ideea găuririi unui obiect de artă tridimensional.
Avangardele vor continuă să revoluționeze, să șocheze și în cele din urmă să fie acceptate, oficializate. Au existat și excepții, cum ar fi artiștii dada, Marcel Duchamp fiind „singurul creator contemporan rămas fidel atitudinii de refuz”.5 În preajma și în timpul războiului aveau să se nască futurismul și dadaismul, mai târziu suprarealismul, expresionismul abstract, arta conceptuală… Lumea artistică devenea, cu totul, o avangardă.
