Evoluția sculptorului Constantin Brâncuși
Născut pe 19 februarie 1876, fiind al șaselea copil din familia sa, copilăria sa a fost marcată de dese plecări de acasă și ani lungi de ucenicie în diferite ateliere. În timp ce era ucenic în Craiova, Constantin Brâncuși descoperă îndemânarea pe care o are la lucrul manual.
La vârsta de 17 ani, Constantin Brâncuși face un pariu că poate sculpta o vioară în doar două săptămâni, lucru care l-a făcut să iasă în evidență în fața oamenilor care i-au văzut talentul. La 18 ani s-a înscris la Școala de Arte și Meserii, urmând apoi Școala de Arte Frumoase din București, prima sa lucrare pentru un monument public fiind bustul generalului Carol Davila.
După finalizarea ultimei școli de artă, Brâncuși decide să plece la Paris la vârsta de 27 de ani. Mergând pe jos, acesta a făcut un an de zile până la destinație, poposind în Paris pe 16 iulie 1904. Pentru a se putea întreține, s-a angajat ca spălător de vase la un restaurant.
Ulterior, în 1907, Brâncuși a început să lucreze câteva luni în atelierul lui Auguste Rodin, care ulterior i-a propus să lucreze la el, însă Brâncuși a refuzat. În următorii trei ani, Constantin Brâncuși realizează trei mari opere: Rugăciunea, Sărutul și Cumințenia Pământului.
Începe să fie observat de criticii de artă, lucru care îl propulsează înspre primele expoziții personale, în urma cărora începe să vândă lucrări pentru mai mulți bani decât cei pe care îi câștiga la Paris. În anul 1935, i se propune să realizeze la Târgu Jiu un monument în memoria eroilor căzuți în Primul Război Mondial, iar în 1937 realizează Poarta Sărutului, Aleea Scaunelor, Masa Tăcerii, iar în 1938, Coloana Infinitului.
Umilit de regimul comunist
Cu câțiva ani înainte de moartea sa, în 1951, Constantin Brâncuși decide să doneze statului român toate lucrările aflate la atelierul său din Paris. Spre surprinderea tuturor, autoritățile comuniste îi refuză propunerea, considerând că artistul nu respectă tiparele clasice ale domeniului pe care îl reprezintă, acuzându-l că viața trăită în Paris l-a influențat.
În urma acestui refuz, Constantin Brâncuși decide să renunțe la cetățenia română în august 1951, cerând Franței cetățenia pe care i-o oferă anul următor. Ca urmare a acestei acțiuni, Constantin Brâncuși donează toate operele sale statului francez.
