Motivul halucinant pentru care SUA a încercat să detoneze o bombă nucleară pe Lună
În 1958, Forțele Aeriene ale SUA au pus la cale un plan ultrasecret pentru a lansa o bombă nucleară pe Lună.
Motivul? Pentru a devansa Uniunea Sovietică în cursa spațială după lansarea cu succes a Sputnik de către Rusia. Pare inventat, dar Proiectul A119 a fost real și a fost declasificat în anul 2000 cu detalii uimitoare.
Cursa spațială care a instigat la bombe nucleare pe Lună
În anii 1950, confruntarea din timpul Războiului Rece dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică s-a desfășurat pe mai multe câmpuri de luptă.
Ambele superputeri globale își etalau puterea nucleară. În 1945, Statele Unite au detonat primele bombe nucleare din istorie. Sovieticilor nu le-a luat mult timp să recupereze decalajul: au testat prima lor armă nucleară în 1949.
La începutul anilor 1950, tehnologia nucleară avansase. În 1952, SUA a testat prima sa bombă cu hidrogen, cunoscută și sub numele de bombă termonucleară. În comparație cu bombele atomice anterioare, aceste bombe cu hidrogen erau de sute de ori mai puternice.
În 1955, sovieticii au ajuns din nou din urmă, detonând prima lor armă termonucleară.
În primul deceniu al cursei înarmărilor nucleare, sovieticii au rămas în urma SUA, dar acest lucru avea să se schimbe odată cu lupta spațială.
În 1957, sovieticii au trimis primul satelit pe orbită. Cunoscut sub numele de Sputnik, satelitul a provocat o undă de șoc în întreaga lume, iar Statele Unite s-au cutremurat de cât de mult rămăseseră în urmă în această cursă.
Astfel, au lansat un plan îndrăzneț și ultrasecret din 1958, care avea să le readucă în frunte.
Planificarea din spatele Proiectului A119
În lunile de după Sputnik, Forțele Aeriene americane au deschis un nou proiect. Având numele vag de „Studiu privind zborurile de cercetare lunară”, Proiectul A119 se referea de fapt la detonarea unei bombe nucleare pe suprafața lunară.
Mulți dintre cei mai buni oameni de știință din domeniul nuclear din lume lucrau pentru Fundația de Cercetare Armour din Chicago. Leonard Reiffel a fost unul dintre acești oameni de știință. Chiar înainte de lansarea Proiectului A119, Forțele Aeriene au contactat oameni de știință de renume pentru a întreba ce s-ar întâmpla dacă o bombă nucleară ar exploda pe Lună.
Nu era doar o simplă ipoteză. Forțele Aeriene doreau să se asigure că o explozie nucleară pe Lună ar fi vizibilă de pe Pământ. Întregul scop al Proiectului A119 a fost acela de a arăta lumii că SUA era înaintea Uniunii Sovietice.
Echipa care a lucrat la proiectul A119 a decis să țintească bomba spre linia dintre partea întunecată și cea luminoasă a Lunii.
„Explozia ar fi fost, evident, cea mai bună pe partea întunecată a Lunii, iar teoria era că, dacă bomba ar fi explodat pe marginea Lunii, norul ciupercă ar fi fost luminat de Soare”, a explicat Reiffel.
Din echipa de cercetare a lui Reiffel a făcut parte și un student absolvent al Universității din Chicago: Carl Sagan, celebrul astronom și cercetător planetar. Sagan a făcut calculele privind dimensiunea norului ciupercă.
Pro și contra bombardării Lunii
Evident, au existat câteva dezavantaje majore în cazul exploziei Lunii cu arme termonucleare. În primul rând, explozia ar fi lăsat un crater masiv care ar fi modificat pentru totdeauna suprafața Lunii. Pe de altă parte, detonarea ar putea declanșa o reacție publică negativă.
Când proiectul A119 a fost făcut public în 2000, istoricul britanic David Lowry a criticat puternic planul.
„Este obscen. Să te gândești că primul contact pe care ființele umane l-ar fi avut cu o altă lume ar fi fost să detoneze o bombă nucleară”, a declarat Lowry.
Dar oamenii de știință au văzut și un posibil avantaj. Bombardamentul ar putea dezvălui ceva despre chimia lunară sau despre structura internă a Lunii.
Reiffel a explicat că planul includea amplasarea de instrumente pe suprafața Lunii pentru a măsura efectele. Dar el a avertizat Forțele Aeriene cu privire la consecințele nedorite ale Proiectului A119.
„Am spus clar la momentul respectiv că distrugerea unui mediu lunar imaculat ar avea un cost uriaș pentru știință, dar Forțele Aeriene americane erau preocupate în principal de modul în care explozia nucleară ar fi influențat politica externă pe Pământ”, a declarat Reiffel.
Dacă o bombă nucleară ar fi detonat pe suprafața lunară, miliarde de oameni de pe Pământ ar fi văzut norul ciupercă. Iar sovieticii ar fi știut că americanii i-au devansat pe Lună.
„Era clar că scopul principal al detonării propuse era un exercițiu de PR și o demonstrație de rivalitate”, a declarat Reiffel pentru The Guardian în 2000. „Forțele Aeriene doreau un nor de ciupercă atât de mare încât să fie vizibil pe Pământ”.
Ce s-ar fi întâmplat dacă Forțele Aeriene ar fi dus la îndeplinire proiectul A119? Aproape sigur ar fi trimis cursa spațială într-o direcție foarte diferită. În loc să se întreacă pentru a trimite un om pe Lună, rivalii din Războiul Rece și-ar fi continuat competiția nucleară.
„Sunt oripilat de faptul că un astfel de gest pentru a influența opinia publică a fost vreodată luat în considerare”, a declarat Reiffel în 2000.
„Dacă proiectul ar fi fost făcut public, ar fi fost un scandal”.
