Monedă rară de jumătate de șhekel descoperită din perioada Marii Revolte
Revolta a fost un răspuns la creșterea tensiunilor religioase și la impozitarea ridicată de către romani, ceea ce a dus la jefuirea celui de-al Doilea Templu și la arestarea unor înalte personalități politice și religioase evreiești. O rebeliune pe scară largă a cuprins garnizoana romană din Iudeea, ducând la abandonarea Ierusalimului de către regele pro-roman Irod Agripa al II-lea.
Romanii au mobilizat patru legiuni (sprijinite de forțele lui Agrippa) pentru a supune rebeliunea și a pedepsi poporul evreu ca exemplu pentru ceilalți. Legiunile au ajuns la Ierusalim în anul 70 d.Hr., punând orașul sub asediu timp de patru luni.
După mai multe bătălii, întregul oraș și cel de-al Doilea Templu au fost distruse, istoricul contemporan Titus Flavius Josephus declarând
„Ierusalimul … a fost atât de bine ras de cei care l-au demolat până la temelii, încât nu a mai rămas nimic care să poată convinge vreodată vizitatorii că a fost cândva un loc de locuit”.
Arheologii de la Universitatea Ebraică au făcut săpături în zona Ophel, la sud de Muntele Templului, unde au descoperit un ansamblu de monede în stratul de distrugere din perioada Marii Revolte.
Majoritatea monedelor sunt din bronz, dar o monedă specială din argint este o jumătate de șekel extrem de rară din 69/70 d.Hr., unul dintre cele doar trei exemplare descoperite de când se înregistrează săpături în Ierusalim.
În timpul revoltei, locuitorii evrei din Ierusalim au bătut monede de bronz și de argint
Majoritatea monedelor de argint prezentau pe una dintre fețe o cupă, iar deasupra acesteia, cu o scriere ebraică antică, în care era notat anul Revoltei. În funcție de valoarea nominală, monedele includeau, de asemenea, o inscripție în jurul marginii care nota fie „Israel Shekel”, „Half-Shekel”, fie „Quarter-Shekel”. Pe cealaltă față a monedelor era reprezentată o ramură cu trei rodii, înconjurată de o inscripție în ebraică veche, „Sfântul Ierusalim”.
Înainte de revoltă, monedele din perioada romană erau bătute exclusiv de romani. Baterea de monede locale era o expresie a eliberării naționale de sub dominația romană.
Potrivit cercetătorilor, monedele de jumătate de șekel (care aveau o greutate medie de 7 grame) erau, de asemenea, folosite pentru a plăti taxa de „jumătate de șekel” către Templu, la care contribuia anual fiecare bărbat adult evreu pentru a ajuta la acoperirea costurilor de cult.
Dr. Farhi a explicat:
„Până la revoltă, se obișnuia să se plătească taxa de jumătate de shekel folosind monede de argint de bună calitate bătute în Tyr, în Liban, cunoscute sub numele de „shekeli tiroieni” sau „jumătăți de shekeli tiroieni”. Aceste monede conțineau imaginea lui Heracle-Melqart, zeitatea principală a Tirului, iar pe revers prezentau un vultur înconjurat de o inscripție grecească: „Tirul, orașul sfânt și de refugiu”. Astfel, monedele de argint produse de rebeli erau destinate să servească și ca înlocuitor al monedelor din Tyr, prin utilizarea unor inscripții mai adecvate și prin înlocuirea imaginilor (interzise de cea de-a doua poruncă) cu simboluri.
Monedele de argint provenite din Marea Revoltă au fost primele și ultimele din antichitate care au purtat titlul de ‘shekel’. Următoarea dată când acest nume a fost folosit a fost în 1980, pe monedele israeliene shekel produse de Banca Israelului.”
