În perioada octombrie 1891-iulie 1895, a fost corespondentul la Paris al „Neue Freie Presse”, ziarul liberal cel mai influent în acel timp.
Creşterea antisemitismului în Franţa a stârnit interesul lui Herzl faţă de problema evreiască, iar în august 1892 a publicat în „Neue Freie Presse” un articol despre antisemiţii francezi. Pentru diseminarea ideilor sioniste, a înfiinţat un săptămânal, „Die Welt”, al cărui prim număr a apărut pe 4 iunie 1897, avându-l ca redactor-şef pe Herzl.
Programul Basel
Primul Congres sionist, ţinut la Basel între 29-31 august 1897, a fost prima adunare inter-teritorială a evreilor pe o bază naţională şi laică. Congresul a adoptat programul mişcării sioniste, cunoscut ca Programul Basel, şi a înfiinţat Organizaţia Sionistă Mondială ca organizaţie politică a „poporului evreu”.
Herzl a fost ales preşedinte al organizaţiei, păstrând această funcţie până la moartea sa.
Herzl este supranumit vizionarul statului Israel deoarece a crezut cu tărie că se poate crea din nou un stat pentru poporul evreu, risipit până atunci în lume, și supus în multe locuri la persecuții, și a pregătit condiții concrete pentru realizarea acestei viziuni.
De la Primul Congres sionist care a avut loc la Basel în anul 1897 și până la moartea timpurie a lui Herzl, mișcarea sionistă a devenit o mișcare politică pragmatică, dinamică și de anvergură.
Ideile lui Herzl au găsit răsunet în rândurile evreilor din Europa și în comunitățile evreiești din întreaga lume. Sprijinul maselor de evrei, mai ales din estul Europei, dar și din vest și din lumea islamică, a influențat creșterea valurilor de emigrare a evreilor în Palestina, și a netezit în cele din urmă calea pentru înființarea în anul 1948 a Statului Israel.
Pe Muntele Herzl din Ierusalim
În august 1949, puţin după înfiinţarea statului Israel, rămăşiţele pământeşti ale lui Theodor Herzl au fost reînhumate pe Muntele Herzl din Ierusalim, iar în apropiere s-a construit Muzeul Herzl. Data morţii sale a fost declarată zi memorială naţională în Israel. Motto-ul cărţii sale „Altneuland”, apărută în 1902, a devenit sloganul întregii mişcări sioniste.
Lucian Zeev Herșcovici, în „Sionism, antisionism, postsionism”, scrie: Istoria sionismului modern a cunoscut câteva faze evolutive. Prima este cea a organizatiilor ”Chowewe Zion”, ”Chibath Zion”, ”Yishub Eretz-Israel”, care au funcționat în prima jumătate a anilor 80 ai secolului al 19-lea. Ele funcționau în Europa est-centrală. Ideologia lor era cea a colonizării agricole a Palestinei, fără să pună problema întemeierii unui stat evreiesc pe teritoriul ei. Ideea era ca acești agricultori să se bucure de autonomie ca supuși ai sultanului turc, după modelul autonomiei de care se bucurau evreii din Galiția, ca supuși ai împăratului austriac.
Cămin național evreiesc în Palestina
Ideea întemeierii unui cămin național evreiesc în Palestina a apărut mai târziu, odată cu apariția broșurii lui Theodor Herzl, ”Der Judenstaat: Versuch einer modernen Loesung der Judenfrage” (Leipzig și Viena, 1896).
Broșura s-a bucurat de un succes deosebit, ideea întemeierii unui stat evreu, susținută de autorul ei câștigând numeroși adepți atât în rândul evreilor est-europeni, cât și a celor vest-europeni. Ea a cunoscut numeroase editii și traduceri (până în 1990 au apărut 80 de ediții în 18 limbi; există traduceri și în limba română, prima fiind apărută la Botoșani în anul 1896, de Martin Spinner, puțin după apariția originalului; alta a fost făcută de publicistul și scriitorul I. Ludo și publicată la București).
Declarația Balfour
Primul congres sionist, organizat de Theodor Herzl la Basel în anul 1897, a dus la o nouă organizare a mișcării sioniste, la întemeierea Organizației Sioniste Mondiale.
Declarația Balfour (2 noiembrie 1917) a adus o primă reușită politică a mișcării sioniste. Pentru prima dată se vorbea despre întemeierea unui cămin național evreiesc în limtele dreptului pubic în Palestina, obligația sioniștilor fiind respectarea drepturilor comunităților de alte religii și naționalități din țară.
Imigrarea evreiască în Palestina a crescut, deși nu într-un ritm accelerat, deoarece posibilitățile economice ale acestei țări erau considerate insuficiente.
Imigranți evrei au venit din toate colțurile lumii, în mod special din Rusia, ca urmare a instalării la putere a regimului comunist (1917), a războiului civil și a foametei din Ucraina.
FOTO: Sub tabloul lui Theodor Herzl, David Ben-Gurion citește Declaraţia care proclama Statul Israel, 14 mai 1948, Tel Aviv
