Mica Unire în amintirile lui V.A. Urechia
Actul propriu-zis al votării e descris de V.A. Urechia ca o mare izbândă, împreună cu Mihail Kogălniceanu discutând care va fi politica jurnalului Zimbrul și Vulturul față de noul domn. În Moldova, la 5 ianuarie, alegerea lui Cuza a fost întâmpinată cu mult entuziasm, deși nu toți cei prezenți erau susținători ai domnitorului unirii: ,,Se începu votarea prin bile.
Agitațiunea în sală era extremă. Cloncanii lui Mihail Sturdza vedea sosind ora reintrărei lor în morminte. Partizanii lui beizadea Grigori erau mai numeroși decât ai tatălui său, totuși puțini.
Când mitropolitul, despoind scrutinul, proclamă numele lui Ioan Alexandru Cuza, aplauzele și entuziasmul izbucniră în toată sala. Era de nedescris.”
,,Îndoita alegere” s-a înfăptuit pe 24 ianuarie când, la București, tot A.I. Cuza a fost ales, ceea ce s-a întâmplat la București fiind descris de V.A. Urechia drept ,,minune”. C.A. Rosetti, venind în Iași în fruntea delegației de la București, avea un singur gând: ,,Enfoncée la convention!” Și totuși, nu toată lumea a fost unionistă. Adversarii celor care au votat alegerea lui Cuza încă sperau în invalidarea decizie de către Poartă. Cuza, justificând dubla alegere, explica Marilor Puteri că, legal, Convenția de la Paris nu interzisese alegerea unui singur candidat în ambele țări, iar că dezideratul românilor, domn străin, rămâne, el doar ocupând provizoriu funcția de conducător în stat.
Foarte interesant, intelectualii din Ardeal, în frunte cu Nicolae Ionescu ș Simion Bărnuțiu, grupați în așa-numita Fracțiune Liberă și Independentă, nu voiau ca A.I. Cuza să fie înlocuit de un eventual principe străin, dorind menținerea republicanismului. În cuvintele lui V.A. Urechia, ,,Simeon Bărnuțiu prea era săturat de domn strein în Ardealul lui, ca să fi înțeles planul urmărit de capii mișcării”.
