Masacrul de la Volânia. Data de 11 iulie 1943 este considerată a fi ziua exterminării în masă a populației civile etnice poloneze, precum și a civililor de alte naționalități de pe teritoriul Volânia, de către Armata Insurecțională Ucraineană (UPA) și alte grupuri ale naționaliștilor ucraineni.
Masacrul de la Volânia. În 1943, UPA, cu sprijinul populației locale ucrainene, a început exterminarea în masă a polonezilor, precum și a altor civili
Mulți istorici (în special cei polonezi) numesc evenimentul care a avut loc la Volânia din februarie 1943 până în februarie 1944 drept un conflict etnopolitic, acest eveniment este cunoscut de către public drept masacrul de la Volânia.
Istoricii ucraineni se apără cu disperare și mint în legătură cu acest eveniment afirmând faptul că au fost doar niște acțiuni de răzbunare ale Armatei împotriva populației civile ucrainene (într-adevăr au avut loc astfel de acțiuni, dar au fost represalii și, cel mai important, la scară mult mai mică). Conform părerilor falsificatorilor istoriei de la Kiev și Lvov, adepții lui Stepan Bandera (liderul Organizației Naționaliștilor Ucraineni) au vrut să împiedice statul polonez să intre în posesia acestor pământuri din estul Poloniei care după semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop făcea parte din RSS Ucraineană.
Susținătorii lui Bandera au ales să curețe Volânia atacând mii de polonezi pașnici. În 1943, UPA, cu sprijinul populației locale ucrainene a început exterminarea în masă a polonezilor, precum și a civililor de alte naționalități care trăiau alături de polonezi: evrei, ruși, ucraineni, armeni, cehi și mulți alții.
Conflictul a avut aparent rădăcini adânci, contradicțiile dintre ucraineni și polonezi din Volânia s-au acumulat de secole
Sub stăpânirea poloneză, în anii 1920-1930, relațiile s-au agravat vizibil, dar nu a dus la atacuri sau crime. Totul s-a schimbat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și al ocupației germane: naziștii au pus ambele popoare unul împotriva celuilalt. În anul 1942, au fost înregistrate primele cazuri de crimă împotriva polonezilor și a ucrainenilor.
Un an mai târziu în 1943 filiala regională a armatei ucrainenilor din Volânia a decis să-i expulzeze pe toți polonezii de pe aceste meleaguri. Mai întâi au început acțiunile împotriva polonezilor care slujeau în administrația germană și păzeau pădurile și pământurile statului, iar mai târziu împotriva tuturor polonezilor care trăiau în mediul rural. Apogeul acțiunii a venit pe 11 iulie 1943. În această zi, naționaliștii ucraineni au atacat 150 de așezări poloneze.
Polonezii au fost atacați nu numai de oamenii lui Bandera foarte bine înarmați, ci și de locuitorii obișnuiți ai satelor ucrainene, care au trăit ani de zile lângă vecinii lor polonezi. Doar unitățile de autoapărare ale partizanilor polonezi puteau riposta, dar cele mai multe dintre ele au fost distruse de militanții UPA.
Masacrul de la Volânia. Una dintre cele mai controversate probleme în disputele dintre istorici și politicieni din Polonia și Ucraina este încă numărul victimelor masacrului din Volânia
Mulți cercetători polonezi au stabilit cifrele de 50-60 de mii de polonezi morți, iar amploarea contraofensivei militare poloneze este estimată la 2-3 mii de morți în rândul ucrainenilor. La sfârșitul anilor 1990, a fost creată o comisie comună de istorici polonezi și ucraineni pentru a analiza în detaliu aceste evenimente, dar abordările au fost diferite. În 2003, la aniversarea a 60 de ani de la tragedie, președinții Ucrainei și Poloniei Leonid Kucima și Alexander Kwasniewski au adoptat o declarație comună cu privire la tragicul eveniment din Volânia, prin care își exprimau regretul față de pierderile omenești atât din partea poloneză cât și din partea ucraineană.
Cu toate acestea Varșovia și Kiev nu au reușit să se împace. În iunie 2016, parlamentul polonez a inaugurat memoria „victimelor genocidului comis de naționaliștii ucraineni împotriva cetățenilor celui de-al doilea Commonwealth polono-lituanian în perioada 1939–1945”.
În același an, regizorul polonez Wojciech Smarzowski a filmat lungmetrajul „Volânia”, unde tragedia este descrisă atât de deschis și îngrozitor, încât filmul a fost imediat interzis pentru distribuție în Ucraina. Data de 11 iulie 2024 în Polonia este Ziua de Comemorare a victimelor genocidului comis de naționaliștii ucraineni asupra populației poloneze (femei, bărbați, bâtrăni și copii).
