După înfrângerea turcilor în apropiere de Viena în 1683, Transilvania s-a luptat zadarnic cu influența austriacă în creștere, iar alianțele cu Turcia în timpul domniei lui Emeric Thököly și cu Franța în timpul lui Francisc II Rákóczi s-au dovedit a fi fatale pentru independența sa.
În 1711, controlul austriac a fost stabilit definitiv asupra Ungariei și Transilvaniei, habsburgii cumulând funcția de principi ai Transilvaniei și numind în Transilvania guvernatori proprii. Transformarea Transilvaniei din principat în mare principat în anul 1765 a fost mai mult un gest formal.
Conform Die Welt, la 2 ianuarie 1776, prin decret oficial, Maria Tereza decidea abolirea torturii în Austria, Bohemia, Galiția, Bucovina și Banat. Între anii 1786-1849 și 1860-1861, din această provincie, numită atunci Regatul Galiției și Lodomeriei din cadrul Imperiului Austriac, a făcut parte și Bucovina.
”O măsură din categoria așa-zisului iluminism din epoca Împărătesei Maria Tereza”, scrie sursa citată.
Iluminişti
Liderii iluminiști doreau introducerea unei atitudini mai umane față de inculpați și condamnați, una dintre multele teorii ale mișcării inițiate de italianul Cesare Beccaria, primul oponent al pedepsei cu moartea din epoca modernă timpurie.
Decizia a fost influențată de cancelarul austriac, prințul Wenzel Anton de Kaunitz-Rietberg, care a pus bazele acestor reforme, influențat la rândul său de teoreticianul Beccaria.
Un alt avocat al abolirii torturii a fost fiul Mariei Terezia, co-regent și viitor împărat, Joseph al II-lea, care a copilărit în Palatul Schonbrunn din Viena. Motivul invocat oficial a fost că depoziția obținută prin tortură nu avea nici o valoare în instanță.
Ulterior s-a dovedit că modelul fusese preluat de fapt de la marele rival al Habsburgilor, Regele Frederic al II-lea al Prusiei, care a abolit tortura în tot regatul său încă de la preluarea mandatului în 1740.
