Ţara era Toscana, a cărei capitală era Florenţa. Marele Ducat de Toscana era la vremea respectivă o monarhie condusă de Leopold de Habsburg, fiul Împărătesei Maria Tereza.
Leopold a guvernat Toscana cu titlul de Mare Duce de Toscana (Granduca di Toscana) şi era fratele celebrului Împărat reformator Iosif al II-lea, primul fiul al Împărătesei Maria Tereza și al soțului acesteia, împăratul Francisc I.
Absolutism luminat
După moartea fratelui său, care nu avea urmaşi, Leopold a moştenit tronul şi a devenit Împărat.
A fost epoca aşa-numitului „abolutism luminat”. Era o formă de guvernământ în care conducătorul avea o putere limitată, dar în acelaşi timp se ocupa de dezvoltarea statului, de punerea în aplicare a reformelor şi de bunăstarea cetăţenilor.
În noua concepție de guvernare se îmbinau formele feudale de guvernare cu noile idei ale filosofiei luminilor. Din această simbioză a rezultat un ansamblu de reforme care a ameliorat situația popoarelor din Europa Centrală și Răsăriteană.
Printre cei mai cunoscuți despoți luminați au fost Maria Tereza și Iosif al II-lea (Imperiul Habsburgic), Frederic al II-lea (Prusia), Ecaterina a II-a (Rusia) și Constantin Mavrocordat (Țările române).
Reforme
Atât Maria Tereza, cât şi cei doi fii ai săi sunt consideraţi suverani luminaţi.
Domnia lui Leopold în Toscana a adus o serie de reforme, iar unul dintre exemplele cel mai des citate este abolirea pedepsei cu moartea.
Marele Duce Leopold a abolit nu doar pedeapsa capitală, ci a şi ordonat distrugerea tuturor mijloacelor de punere în aplicare a execuţiilor în Toscana.
De notat că acest lucru se petrecea cu trei ani înaintea declanşării Revoluţiei franceze, care era considerată progresistă, dar care de fapt a utilizat pedeapsa cu moartea.
Simbolistica
Organizaţiile internaţionale care luptă împotriva abolirii pedepsei capitale în întreaga lume au luat data de 30 noiembrie drept cea mai importantă zi pentru marcarea activismului lor.
Până în prezent, doar jumătate dintre ţările lumii au abolit pedeapsa cu moartea.
În România pedeapsa cu moartea a fost abolită prin decretul-lege numărul 6 din 7 ianuarie 1990 şi a fost înlocuită cu detenţia pe viaţă.
Ultimele persoane condamnate la moarte şi executate în România au fost Elena şi Nicolae Ceauşescu, la 25 decembrie 1989.
