În povestire, scrie: „nu există Dumnezeu, nici univers, nici rasă umană, nici viaţă pământeană, nici rai, nici iad. Totul este un vis – un vis grotesc şi nebunesc. Nu există nimic în afară de tine. Iar tu nu eşti decât un gând – un gând hoinar, un gând inutil, un gând fără cămin, pribegind ridicol prin eternităţile pustii!”.
Mark Twain a murit la 21 aprilie 1910, la vârsta de 74 de ani, fiind înmormântat la Elmira, statul New York.
Născut ca Samuel Langhorne Clemens, Mark Twain, scriitor, satirist şi umorist american, autorul celebrelor romane „Aventurile lui Tom Sawyer”, „Prinţ şi cerşetor”, „Aventurile lui Huckleberry Finn” şi „Un yankeu la curtea regelui Arthur”, s-a născut la Hannibal, în statul Missouri, SUA, la 30 noiembrie 1835.
Inspirația
Moartea tatălui său în 1847 a lăsat familia într-o criză financiară şi l-a determinat pe Samuel să renunţe la şcoală când avea doar 12 ani. A început astfel să lucreze ca ucenic în atelierul unui tipograf.
Aici a descoperit din întâmplare o carte despre Ioana d’Arc, care a fost pentru el o sursă de inspiraţie. La scurt timp, a început să scrie schiţe umoristice pentru un ziar local.
Începând cu 1853, a mers la New York şi la Philadelphia, de unde a trimis acasă schiţe de călătorie.
A fost ucenic de pilot de râu pe un vas cu abur între 1857 şi 1859. Cei doi ani petrecuţi pe fluviul Amazon i-au asigurat o bogată sursă de inspiraţie pentru conturarea viitoarelor sale personaje şi povestiri.
După izbucnirea războiului civil, l-a urmat apoi pe fratele său unionist, Orion, într-o călătorie la vest de Nevada, unde acesta fusese numit secretar al teritoriului. Relatarea călătoriei lor şi aventurile şi activitatea desfăşurate la un ziar din Virginia City aveau să se regăsească în „Drumuri grele” (1869).
Marea călătorie
Întâlnirea cu umoristul Artemus Ward în 1863, avea să conducă la iniţierea şi instruirea lui Mark Twain în tehnica şi arta naraţiunii.
În 1865, i-a apărut prima lui povestire importantă, „Broască săltăreaţă din comitatul Calaveras”, publicată sub pseudonimul lui literar.
Doi ani mai târziu, a fost publicat primul său volum de schiţe comice.
A urmat o călătorie în Europa şi în Orientul Mijlociu, unde a ajuns la Ierusalim, pe care scriitorul a povestit-o în „Inocenţii în străinătate” (1869).
Căsătoria și confuzia
În 1870, s-a căsătorit cu Olivia Langdon, fiica semi-invalidă a celui mai bogat om din Elmira, New York, cu care şi-a întemeiat o familie la Hartford, în Connectict.
Avea să publice primul său roman, „Epoca de aur” (în colaborare cu Charles Dudley Warner), în 1873, constituindu-se într-o privire satirică asupra perioadei postbelice de excese.
Romanul a fost perceput ca o combinaţie între Jonathan Swift şi Horatio Alger, tema atracţiei şi repulsiei generate de bunăstarea şi puterea americană marcând şi contradicţiile din comportamentul lui Twain, care oscilează între satiră şi urmărirea îmbogăţirii, între demascarea falsităţii visului american şi celebrarea lui.
Cele mai importante realizări ale sale au fost însă rezultatul întoarcerii sale în lumea copilăriei, materializate în cunoscutele volume „Tom Sawyer” (1876) sau „Viaţa pe Mississippi” (1883).
În 1885 a publicat romanul „Huckleberry Finn”, considerat o capodoperă a literaturii americane şi universale. Povestite chiar în dialectul lui Huck, inadaptatul social, aventurile lui Huck la bordul bărcii împreună cu sclavul fugit, Jim, reprezintă pentru Twain cea mai inspirată formă de satiră socială legată de problema fundamentală a rasei şi soarta tragică a Americii. Călătoria lor devine un ritual al trecerii pentru Huck, în care decizia lui de „a merge în infern” de dragul umanităţii lui Jim şi al nevoii de demnitate şi libertate adânceşte aventurile lor şi conferă romanului dimensiunile mitului american autentic, conform https://americanliterature.com/.
William Faulkner a scris despre Twain că a fost „părintele literaturii americane”.
Sursa: Agerpres
