Atât în operele sale publicistice, cât şi în calitate de candidat pentru parlament, el a formulat următorul program:
deplina libertate a presei, extinderea dreptului de vot, egalitatea în drepturi civile a populaţiei, libertatea conştiinţei, reducerea termenului împuternicirilor parlamentului, lupta împotriva abuzurilor monopolurilor, reducerea cheltuielilor pentru aparatul de stat, răspunderea deplină a tuturor instituţiilor de stat etc.
Scriitorul William Makepeace Thackeray s-a născut la 18 iulie 1811, la Calcutta, în familia unui funcţionar al Companiei Indiilor Orientale. După moartea tatălui său, la vârsta de 16 ani a plecat în Anglia, unde a trăit sub tutela unor rude.
Şi-a efectuat studiile la Şcoala Charterhouse, apoi la Universitatea din Cambridge.
Visând să devină pictor, a renunţat la cursurile universitare şi a plecat în străinătate.
A făcut o călătorie în Germania, unde l-a vizitat pe Goethe, apoi s-a stabilit la Paris, unde a frecventat cercurile boemei aristocratice şi literare.
S-a întors la Londra şi a intrat la o şcoală juridică.
Falimentul băncii indiene, în care era investită întreaga sa avere, l-a lăsat fără mijloace de existenţă.
Ca urmare, a început să-şi câştige viaţa ca pictor caricaturist. Din 1842, a colaborat la revista satirică Punch, în care a publicat o mulţime de opere în versuri şi proză.
Primul succes l-a înregistrat cu schiţele care au alcătuit „Cartea snobilor”.
În 1847, a început să publice, în fascicole separate, „Bâlciul deşertăciunilor”, ilustrat chiar de el.
Din acest moment, scriitorul a ocupat o poziţie consacrată în literatura timpului său.
Faima câştigată nu l-a împiedicat să colaboreze la diferite publicaţii umoristice şi să ţină prelegeri la universităţile din Londra, Oxford şi Edinburgh.
În SUA, a ţinut mai multe prelegeri publice, care au alcătuit ulterior cartea „Cei patru George”.
Dintre operele sale, amintim: Memoriile lui Pluş-galben (1837-1838), Ecaterina (1839-1840), Povestea eleganţei jerpelite (1840), Schiţele irlandeze (1843), Lovel văduvul (1860), Familia Newcome (1853-1855), Memoriile lui Barry Lyndon (1848), Istoria lui Henry Esmond (1852).
A murit la 24 decembrie 1863.
