Legenda Elisabetei Báthory, contesa „sângeroasă” asemănată cu Vlad Țepeș
Cu origini nobiliare vechi în estul Ungariei, Elisabeta Báthory a crescut la castelul Ecsed și a avut parte de o educație foarte bună, ceea ce i-a folosit pentru administrarea domeniilor soțului ei, Ferenc Nádasdy, cu care s-a căsătorit la 11 ani, în 1571.
Comandant al armatei maghiare, Ferenc Nádasdy petrecea mai mult timp la război decât în castelul din regiunea Sarvar. În absența soțului ei, Elisabeta Báthory și-a dezvăluit latura sadică a caracterului. Unele povești vorbesc despre plăcerea pe care o avea nobila de a pedepsi crunt servitoarele care nu își îndeplineau sarcinile, silindu-le să iasă dezbrăcate afară în zăpadă și să se spele cu apă rece până când mureau. Victimele Elisabetei erau fete tinere din zona rurală, pe care complicii acesteia i le aducea la castel după ce le răpeau sau le mințeau că pot avea o slujbă la castel. Aici, fetele erau torturate și umilite, supuse unor cazne îngrozitoare. Setea de sânge a nobilei era din ce în ce mai mare.
De aici a pornit legenda potrivit căreia actele de cruzime ale Elisabetei Báthory plecau de la convingerea ei că, pentru a-și păstra tinerețea, trebuia să facă băi de sânge, literalmente.
După moartea soțului ei, în 1604, nobila s-a mutat la Csejte, într-un castel al familiei, unde și-a continuat actele de sadism, victime devenind acum și fetele micilor nobili ai locului. Nebunia la care ajunsese nobila era clară pentru toată lumea, mai ales că leșurile nici măcar nu mai erau ascunse, ci aruncate direct de pe meterezele castelului. Până la moartea soțului ei, autoritățile maghiare nu au luat măsuri împotriva contesei, deși între 1602-1604 acuzațiile erau din ce în ce mai multe. Abia în 1610 palatinul György Thurzó a fost însărcinat să urmărească comportamentul contesei.
Descoperirea cadavrelor din castel l-a făcut pe contele Thurzó să realizeze ferocitatea contesei, cu care de altfel se și înrudea. De aceea, pentru a nu păta renumele unei familii atât de importante, Elisabeta Báthory nu a fost judecată în mod public, pentru a se evita un scandal. Cei patru servitori ai contesei acuzați de complicitatea au trecut, însă, printrun proces public, la 7 ianuarie 1611, trei dintre ei fiind executați. Elisabeta Báthory a murit în 1614, după ce și-a petrecut restul vieții închisă într-o cameră zidită din castel.
