Podoabele din Antichitate și până în Evul Mediu
La Roma, perlele capătă popularitate după Războaiele mitridatice și după anexarea Siriei. Perlele constituie și unul dintre motivele invadării Britaniei de către romani în 55 î. Hr. Conform unor autori antici, precum Tacitus, perlele din Britania erau cele mai valoroase, după cele indiene. Pliniu aduce informații cu privire la cerceii din perle purtați de Cleopatra. Gradul de prețuire atins de perle în primul secol d. Hr. la romani este subliniat prin aceea că, în vremea lui Nero, unele doamne de viță nobilă dormeau pe paturi încrustate cu perle.
După căderea Romei, la Constantinopol perlele din Oceanul Indian sunt în continuare utilizate pentru a decora obiecte, de pildă cerceii. Alături de perle sunt folosite și alte bijuterii și materiale. În Occident, adoptarea Creștinismului a condus la inovații în domeniul artei, dar și la modificarea ritului mortuar. Prin urmare, podoabele nu au mai fost îngropate cu posesorii, relativ puține perle folosite ca podoabă supraviețuind din această perioadă. De altfel, bijuteriile nu se mai bucură de aceeași popularitate în perioada ulterioară disoluției Imperiului Roman.
Principala utilitate a perlelor este așadar cea mistică și medicinală. Din cele mai vechi timpuri, despre perle s-a considerat că posedă virtuți curative, taoiștii și hinduși fiind convinși că perlele ascund chintesența tinereții. În Evul Mediu, concepția asupra perlelor ca obiecte tămăduitoare a căpătat proporții nebănuite, minți specializate în alte domenii decât cel al miracolelor, precum fizicianul Anselmus Boetius de Boodt, recomandând perla ca ingredient prim al unei băuturi sau chiar poțiuni care ar fi urmat să redea celui ce ar fi băut-o puterea, forța.
Evul Mediu Târziu, este caracterizat de o renaștere a perlelor ca podoabă. Privilegiul de a purta bijuterii și alte obiecte prețioase devine în Franța sfârșitului de secol XIII unul strict nobiliar, fiind interzis portul perlelor și al altor bijuterii doamnelor din categoria burgheziei. Atât de mult au fost utilizate perlele în această perioadă, încât s-au elaborat și legi cu privire la modul de prelucrare a acestora, în 1355 bijutierilor francezi fiindu-le interzisă folosirea a doua tipuri de perlă pentru o singură podoabă.
