Iugoslavia, poarta de acces a serviciilor secrete britanice în România în cel de-al Doilea Război Mondial
După ce România a aderat la Pactul Tripartit la 23 noiembrie 1940, Marea Britanie, care până atunci fusese dispusă să accepte neutralitatea Iugoslaviei, nu putea permite Belgradului să urmeze aceeași linie ca Bucureștiul. Mai mult, britanicii doreau ca Iugoslavia să se implice în război, chiar și fără a fi atacată de Germania. Politica Londrei față de Iugoslavia a depins direct de poziția sa față de Grecia. Atunci când a devenit evident că Iugoslavia va semna Pactul Tripartit, Marea Britanie a depus eforturi considerabile pentru a împiedica acest lucru. Aceste evoluții ale acțiunilor militare în această parte a Europei au obligat Marea Britanie să își reconsidere constant prioritățile.
Documentul de înființare a SOE a fost semnat la 19 iulie de Neville Chamberlain
Noua structură urma să fie independentă de controlul parlamentar, iar activitatea sa avea să rămână secretă în raport cu celelalte departamente guvernamentale. Decizia de înființare a SOE a fost dezaprobată de Serviciul Secret de Informații, deoarece exista o rivalitate reală între cele două entități. Belgradul a fost centrul de activitate a Secțiunii D MI6 și, ulterior, al Special Operations Executive.
Inițial, operațiunile speciale au fost coordonate de Julius Hanau, un traficant de arme britanic, asistat de un inginer, S. William (Bill) Bailey, care a fost parașutat în Belgrad, alături de Draja Mihailovici. Hanau și Bailey aveau misiunea specială de a bloca navele germane pe Dunăre, în special în zona de astăzi a Porților de Fier, prin dinamitarea malurilor. Ei au căutat să stabilească relații cu diverși reprezentanți ai opoziției antigermane din statele balcanice. Au înființat o nouă agenție de presă la Belgrad, Britanova, a cărei misiune era să difuzeze propagandă pro-britanică.
Inginer în Kosovo, William Baileya a servit de la sfârșitul anului 1939 până în iulie 1940 ca adjunct al lui Hanau în Iugoslavia. A fost transferat mai târziu la Istanbul, unde a coordonat subdiviziunea din Balcani a SOE. În decembrie 1940, pe când se afla la Istanbul, a trimis la Londra un plan de acțiune privind România.
La începutul anului 1941, documentul a fost discutat cu ministrul britanic la București, Reginald Hoare
Acesta prevedea crearea unei organizații de rezistență, formată din membri ai Partidului Național Țărănesc, ai Gărzii de Fier și din alți reprezentanți pro-alianță, care, în cazul lansării unor atacuri germane în Europa de Est și Sud-Est, urmau să asigure o opoziție puternică și să inițieze acțiuni de sabotaj.
Un rol important în acțiunile pe care le întreprindea Marea Britanie în România a fost reprezentat de încercările de a bloca navele germane care transportau petrol românesc pe Dunăre. Dunărea a reprezentat un factor important în strategia britanică din Balcani, fie din punct de vedere al acțiunilor militare cât și al aprovizionării.
În ianuarie 1940, în Secția D a MI6 se discuta serios despre acțiuni de sabotaj care ar putea împiedica aprovizionarea Germaniei cu petrol românesc
Unul dintre scenarii presupunea detonarea unor porțiuni ale țărmului în zona Depresiunilor Dunării. Planul pentru aceste acțiuni de detonare a malurilor din zona Porților de Fier a fost conceput de Julius Hanau, reprezentant al Secțiunii D a MI6 la Belgrad. Acțiunea nu putea fi realizată fără acordul și asistența Statului Major General Iugoslav, care a fost de acord cu această acțiune, însă doar dacă Germania ar fi atacat Iugoslavia. În cele din urmă, planul a trebuit să fie abandonat în aprilie 1940, după ce autoritățile române au confiscat, în portul Giurgiu, armele și explozibilii de pe nava britanică Termonde, ce trebuia să transporte specialiști și echipamente în zona Porților de Fier.
Cea mai importantă rețea de spionaj britanic din România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost cea coordonată de MI6 și condusă de Alexander Eck
După o scurtă experiență în Partidul Bolșevic, Eck a emigrat din Rusia în Franța, unde s-a înrolat în armata franceză în timpul Primului Război Mondial, servind ca ofițer de informații pe frontul de la Salonic. După ce a predat studii bizantine și slave în perioada interbelică, s-a înrolat din nou în armata franceză în 1939. A ajuns în România la invitația lui Nicolae Iorga pentru a ține o serie de prelegeri despre Bizanț. Capitularea Franței l-a determinat să colaboreze cu MI6 și să adune informații despre mișcările trupelor germane în România. Acoperirea sa a fost în calitate de colaborator al Institutului de Istorie Universală și al Institutului Francez de Studii Bizantine.
A condus o rețea extinsă, din care făceau parte, printre alții, Dan Brătianu și George Tomaziu. Aceștia au colectat și transmis prin radio informații despre trupele germane între 1940 și 1944, dar au fost arestați în iunie 1944.
Așadar, în anii tulburi ai războiului, un număr mare de oameni de afaceri, oameni de cultură, diplomați și ofițeri din România, Iugoslavia și alte țări balcanice și-au oferit serviciile aliaților. Evenimentele și personajele pe care le-am prezentat pe scurt în acest articol creionează imaginea unui front comun în Balcani, unde serviciile secrete britanice au folosit aceiași agenți pentru a organiza diverse operațiuni anti-naziste. Cercetarea acțiunilor britanice în România în anii celui de-al Doilea Război Mondial nu poate fi completă fără o analiză amănunțită a rolului jucat de țările vecine în această ecuație. În cazul nostru, se dovedește că Iugoslavia a fost un câmp de acțiune important pentru Marea Britanie în operațiunile privind România.
