Lupul în blană de oaie
Mihnea a crescut într-o perioadă tulbure, în care tatăl lor, Vlad Țepeș s-a luptat atît cu boierii din Țara Romînească împotriva otomanilor și a sașilor, cât și a boierilor din Țara Românească.
După moartea teribilului său tată (1476 sau 1477), Mihnea a reușit să-și asigure sprijinul unor boieri și a preluat tronul Țării Românești în 1508, alungându-l pe vărul său Radu cel Mare.
La fel de hotărât să lupte cu otomanii ca și tatăl său, Mihnea a încercat să-și impună autoritatea în detrimentul marii boierimi. Cei mai mari adversari ai săi au fost boierii Craiovești.
Ca și tatăl său, Mihnea a rămas în istorie prin însemnările adesea calomnioase ale dușmanilor săi.
Mai leneș la trasul în țeapă, s-a „ocupat” de nevestele boierilor
Starețul și cronicarul grec Gavriil Protul scria despre fiul lui Țepeș: „Apucând domnia, îndată se dezbrăcă lupul de pielea oii și își astupă urechile ca aspida și ca vasiliscul, iar arcul și-l încordă și găti săgeți de săgeta, și sabia și-o fulgera, și mâna și-o întărea spre răni, și prinse pre toți boierii cei mari și aleși, muncindu-i cu multe munci cumplite și le lua toată avuția, și se culca cu jupânesele lor și cu fetele lor înaintea ochilor lor. Unora le-a tăiat nasurile și buzele, pre alții i-a spânzurat și pre alții i-a înecat; iar el se îmbogățea și creștea ca chedrul până la cer și-și împlinea toată voia sa…”
În 1509, boierii au reușit să-l detroneze pe Mihnea cu sprijinul turcilor.
Năravul i-a adus moartea
Voievodul a fugit la Sibiu, dar răzbunarea l-a ajuns curând. În timp ce participa la slujbă la Biserica Romano-Catolică din Sibiu, a fost înjunghiat de Dimitrije Iakšić, un partizan sârb al fracțiunii boierilor Craiovescu pe a cărui fiică se presupune că ar fi violat-o. ”Este pedepsit de viteazul Dumitru Iacşici, pre carele trimisese Dumnezeu ca şi pre sfântul mucenic Mercurie asupra păgânului Iulian, şi ca pre sfeti Nestor de au ucis pre Liia, cu ruga lui sfeti Dimitrie”. „Aşa şi acest Dumitru Iacşici, pentru ruga lui sfeti Nifon, au rănit şi au omorât pre urâtul muncitor, pre Mihnea, şi stătu ca Fineas în Ţara Madiamului pentru ovrei şi fură lucrurile lui pre îngăduinţă. Aşa şi acest Dumitru stătu şi fu pre îngăduinţa tuturor. Şi să opri războiul şi dobândi laudă”, notează și Letopiseţul Cantacuzinesc.
Cel poreclit „cel Rău” de boierii Craiovești s-a stins de pe urma rănilor pe 12 martie 1508 și a fost îngropat în biserica pe treptele căreia fusese ucis..
Despre Mihnea se știe că a fost căsătorit în două rânduri. Prima soție, Smaranda, a murit înainte de 1485. A doua, Voica, i-a supraviețuit. A rămas la Sibiu și și-a crescut cei doi fii, Miloș și Mircea al III-lea Dracul (care a luat ulterior titlul de „Mircea al III-lea”) și pe fiica – Ruxandra. Se știe, de asemenea, că Mihnea îl prefera pe fiul său mai mic Mircea, pe care l-a asociat la domnie în scurtul răstimp în care a ocupat scaunul Țării Românești. Cît despre domnița Ruxandra, aceasta a devenit soția lui Bogdan „cel Orb”, fiul lui Ștefan cel Mare.
